Un avion de vanatoare maghiar a survolat in zilele de 27-28 mai si 1-2 iulie 1938 fortificatiile existente in zona Oradea-Diosig. Tunurile antiaeriene au deschis focul de fiecare data insa fara efect.
Cele de 76 mm bateau pana la 3.000 m, iar cele care ajungeau la 6.000 m nu aveau dispozitive de ochire adecvate pentru a urmari un avion care se deplasa cu 300 km/ora. Avioanele de vanatoare romanesti, desi s-au ridicat de la sol, au avut o viteza de zbor redusa. De la Marele Stat Major s-a cerut efectuarea unei anchete pentru eliminarea acestei deficiente. Mihail Moruzov, directorul general al Sigurantei Romane, desi nu i-a cerut nimeni, a pus la dispozitia Ministerului Aerului si Marinei date referitoare la neregulile de la IAR, care il incriminau pe directorul general P. Carp.
Dorinta Ministerului Aerului si Marinei de a avea avioane de vanatoare compatibile cu cele din vestul Europei a determinat cumpararea licentei pentru motoarele Bristol, contra sumei de 100.000 dolari. S-a avansat 20 la suta din bani, urmand ca restul sa fie achitat esalonat. Din pacate, oficialii aviatiei romane au constatat ca nu pot achita datoria, cumparand mai ieftin o licenta franceza pentru motoare K 9 si K 14. Motoarele s-au executat la IAR Brasov. Desi fabrica nu detinea utilaje care sa-i permita realizarea unor asemenea motoare, directorul P. Carp nu a respins oferta. Daca o facea, intreprinderea intra in faliment. S-a conceput un singur motor si dupa ce prototipul a dat rezultate satisfacatoare la bancul de proba, a inceput realizarea in serie a acestuia.
Romania producea motoare de avioane, dar nu avea aparate pe care sa le monteze. Ministerul Apararii din Polonia a facut, in 1936, o oferta de nerefuzat Guvernului roman: putea realiza avioane de vanatoare P.Z.L. cu 2.500 dolari aparatul, daca partea romana ii punea la dispozitie motoarele aferente. Desi motoarele nu au fost testate decat la bancul de proba, acestea au fost trimise in Polonia. Primele 50 de avioane de vanatoare care au intrat in dotarea aviatiei romane s-au defectat in scurt timp. Majoritatea aveau trenurile de aterizare deteriorate, aparatele de bord nu mai functionau, iar motorul se supraincalzea.
Comisia de ancheta a observat ca motoarele aveau carterul cu 2 mm mai subtire, iar racirea nu se realiza corespunzator. Directorul P. Carp a fost destituit si judecat de Tribunalul Militar pentru sabotaj. Cei cinci membri ai Serviciului Bancul de Proba, acuzati de complicitate, au avut aceiasi soarta.
