SoNoRo, un trend în muzica de cameră/ de Virgil Oprina

Într-o societate în care, în genul cameral, concertele atragfoarte puţin public, festivalul SoNoRo reprezintă o unică excepţie.Este vorba despre un fenomen cultural care, ajuns acum la cea de aV-a ediţie, are la bază o reţetă care ne menţine încrederea înpotenţialul parteneriatului artistic cu mediul economic privat.

Surprinzând încă de la prima apariţie, festivalul de muzică decameră SoNoRo continuă să o facă şi acum, prin continuitate şi prinprospeţimea ideilor cu care asociază muzica de cameră şi o lumesenzorială a evadării din cenuşiul cotidian. Corect mulaţi penecesităţile unei categorii de public încă ignorate de imobilismulinstituţional al altor manifestări de gen, membrii echipei SoNoRocondusă de violistul german de origine română Răzvan Popovici,inventatorul acestui festival, au reuşit să se facă auziţi şicrezuţi de tineretul activ din clasa medie a zonei urbane. SoNoRoeste o iniţiativă privată, dar susţinută şi prin fonduripublice.

Ediţia din acest an ne invită la "Un ballo in maschera". Opropunere de nerefuzat în perioada 31 octombrie - 14 noiembrie cândsfârşitul de toamnă tinde să ne facă prea melancolici. Dinfericire, nu vom avea timp de astfel de gânduri, pentru cănoutăţile acestui an ale festivalului sunt cu adevăratsurprinzătoare.
Festivalul Internaţional de Muzică de Cameră SoNoRo continuă săaibă anvergură naţională, concertele sale fiind programate şi laCluj şi Iaşi. Deschiderea de duminică, 31 octombrie 2010, din "SalaUnirii" a Palatului Cotroceni din Bucureşti, este primul reper alseriei de 14 concerte susţinute de 30 de muzicieni. Ne este promisăaceeaşi abordare vie şi total deschisă spre comunicarea interactivă- în plan ideatic desigur - cu publicul. Şi este vorba despre unpublic căruia SoNoRo ştie să-i ofere un amestec de ingredienteprecum snobismul, profesionalismul, inventivitatea, combinaţie careîl flatează, făcându-l ca, în final, să simtă beneficiul unei stăride bine unice pe care o poate oferi contactul cu muzica de cameră.O altă noutate este existenţa în biografia festivalului a primelorconcerte aşezate sub frontispiciul SoNoRo desfăşurate la New Yorkşi Londra în celebrele Carnegie Hall şi Wigmore Hall, în sprijinuldorinţei manifeste a festivalului de a deveni un reper al genuluipentru estul Europei.
Sălile în care sunteţi aşteptaţi sunt Palatul Cotroceni, PalatulCercului Militar Naţional, Palatul Bragadiru, Ateneul Român, ARCUBşi Muzeul George Enescu (Bucureşti), Biblioteca Mihai Eminescu(Iaşi), Biserica Reformată Calvină, Universitatea Babeş Bolyai,Turnul Croitorilor şi Club Diesel (Cluj). Anul acesta la Bucureştivor fi şi o expoziţie de fotografie (Hiroshi Watanabe - DragoşLumpan), proiecţii video şi de film, printre care documentarul"Chopin reloaded" în regia lui Krzysztof Dzięciołowski (Polonia,2010) care va fi prezentat în premieră, în parteneriat cu TIFF -Festivalul Internaţional de Film Transilvania, toate îmbrăcate înhaina multicoloră a festivalului, construită şi recreată cuprofesionalism, credinţă şi încăpăţânare, pentru că altfel nu sepoate.
SoNoRo - din fericire - nu-şi schimbă orientările, nu-şi consumădin propria energie şi nu se lamentează. Aşa au fost convinşioameni care altminteri nu calcă niciodată la concerte de muzică decameră, că de la SoNoRo e "trendy" să nu lipseşti.

VIRGIL OPRINA (n. 1964) lucrează ca operator imagine de televiziunedin 1990 şi este jurnalist free-lancer de televiziune şicorespondent Thompson Reuters din 1996. Absolvent al UniversităţiiNaţionale de Muzică are de asemenea şi un master în muzicologie,fiind în prezent doctorand la aceeaşi facultate. Scrie criticămuzicală din 1995 adunând sute de articole publicate în reviste sausecţiuni culturale ale cotidianelor din România, pe site-uriculturale, îmbinând activitatea publicistică şi de realizator dedocumentare, reportaje şi corespondenţe de televiziune, cu aceea deinterpret de muzică contemporană sau blues.