Pana acum un deceniu, analistii vietii politice internationale se refereau sistematic la Asia de Sud-Est. O zona cu democratii "originale", de stil autoritar. Dar si o rezervatie de "tigri" aflati in agresiva expansiune catre pietele mondiale.
Acea regiune parea sa gazduiasca barometrul finantelor globale si ii infricosa pe europeni la fiecare nou tsunami bancar, legat fie de subita devalorizare a valutelor locale, fie de supraincalzirea economiilor.
In 2007, datele s-au schimbat. Fireste ca secolul XXI va fi "asiatic", oricat de neplacuta ar fi stirea pentru restul lumii (care traieste de cinci secole in ritmul dictat de "Occident"). Numai ca atentia cancelariilor euro-americane se muta trepat dinspre statele ASEAN (Association of South-East Asian Nations) catre China si India, noile puteri emergente. ASEAN (din care fac parte, de la est spre vest, Myanmar, Laos, Vietnam, Thailanda, Cambodgia, Singapore, Malaiezia, Brunei, Filipine si Indonezia) si-a relativizat importanta atat ca formula de integrare regionala, cat si ca pondere geopolitica.
Suprapopulate si fragilizate institutional, aceste state se confrunta, mai nou, cu diverse gherile separatiste, cu deficitul de securitate maritima (intrucat pirateria nu prea serveste comertul), dar mai ales cu terorismul islamic, deosebit de virulent. In plus, unitatea nationala a respectivelor entitati pare amenintata de fluxuri migratorii care au deja semnificatia unor schimbari etnico-demografice greu controlabile. S-a accentuat, de asemenea, dependenta membrilor ASEAN de performantele economiei chineze, care influenteaza la randul ei politicile de import din spatiul euro-american. In fapt, regiunea Asiei de Sud-Est a devenit terenul luptei pentru suprematie strategica dintre Beijing si Washington.
China, marea vedeta a Asiei de Nord-Est, e un gigant cu serioase probleme de sanatate. Nu se stie cum va reusi puterea centrala sa gestioneze disparitati regionale pe o scara de la 1 la 20. Resursele de apa vor intra in criza foarte curand, pentru ca toata zona nord-vestica e supusa desertificarii. China nu e pur si simplu o piata, ci un agregat de piete subregionale orientate centrifugal, ceea ce desfide reflexul centralist al partidului unic. Bugetul de stat va fi potential dezechilibrat prin instituirea, in premiera, a unui sistem national de pensii...
Ce sa mai spunem de pariul energetic pe care Beijingul e condamnat sa-l castige? Consumul intern de resurse a crescut exponential, cu urmari negative asupra mediului, dar si cu felurite complicatii in relatia Chinei cu Asia Centrala, cu Iranul si cu... ONU.
Reactia Japoniei (titanul imbatranit) sau cea a Statelor Unite (hegemonul sfidat) s-ar putea oricand folosi de pretexte precum Taiwanul sau Coreea de Nord pentru a modifica dramatic ecuatia de securitate regionala...
Ca europeni, care privim de la distanta aceste focuri de artificii asiatice, ramanem adesea cu senzatia ca asistam la un simplu spectacol. Vom avea insa ocazia iminenta de a pricepe ca e vorba despre un spectacol interactiv.
