Istoria Bucurestilor a inregistrat si o latura ascunsa de ochii lumii, pierduta in adancimi care asteapta a fi explorate, desi distruse in parte de ultima sistematizare; o parte probabil se mai pastreaza in culoarele subterane ale Casei Poporului si ale Centrului Civic.
Din vechime apar povesti despre "drumuri subterane". O astfel de "amintire" a fost descrisa de Tudor Arghezi: "se povestea ca boierii cu islic si giubele si cucoanele lor, in scurteici de catifea pembe si grena se duceau sa petreaca la Manastirea Vacarestilor pe o cale ascunsa" de ochii lumii sau de privirile prevazatoarelor garnizoane turcesti. "Drumul de tunel, luminat cu torta, era destul de lat, de vreme ce oaspetii plecau si ajungeau cu carata".
Ramificatiile aveau iesiri in zona strazilor Negru Voda, Sf. Ion Nou si Piata Unirii, astazi sistematizate. Era zona vechii Jitnite Domnesti, zona unde camerele si hambarele domnesti, amenajate incepand cu secolul al XV-lea, au fost intretinute si extinse aproape cu fiecare domnie. Astfel, dupa sute de ani, au ajuns sa fie doua sau trei culoare subterane suprapuse, segmentate pe alocuri de subsolurile si fundatiile constructiilor moderne, ridicate dupa 1850.
Daca in evul mediu erau folosite fie ca inchisoare pentru functionari domnesti clevetitori sau opozanti politici, fie culoare de fuga pentru cei avuti, in cazuri de ciuma sau primejdii venite in graba, mai tarziu, catre prima parte a secolului al XIX-lea, culoarele subterane intra in legenda si folclorul orasului. Ultima lor amintire este legata de faptele unor haiduci, care se foloseau de ele pentru a scapa de poterele arnautilor.
Barlogul de odinioara al haiducilor se afla sub soseaua Pandurilor, la 10-15 metri adancime, iar culoarele sale subterane brazdau cartierul Panduri. Pret de un sfert de veac au fost folosite de vestitii haiduci Tunsu si Grozea.
Cateva informatii despre vechile intrari in subteranele medievale au fost culese la inceputul anilor '70: "pe strada Razoare, catre Drumul Sarii, colt cu calea ferata Gara de Nord-Dealul Spirii-Giurgiu (vechea linie ferata), era o carciuma care purta firma 'La Cotroceni'. Si aici, a fost, pe vremuri, o gura a tunelului, cei doi proprietari greci ai localului amenajand o parte din galerii pentru depozitarea butoaielor cu vin." La 1973 mai era folosita ca "pivnita pentru bauturi alcoolice". De aici, "haiducii Tunsu, Zdrelea si Maruntelu cunosteau reteaua de drumuri subterane. Drumul subteran cel mai frecventat de haiduci era sub carciuma 'La Sora', situata peste drum de Institutul Pedagogic. Dedesubtul ei pornea o galerie ce comunica cu altele si iesea la mare departare, intr-o mahala a orasului".
Suntem in 1973, data la care, "in curtea caselor din Soseaua Panduri nr.125, pornea o galerie care se desfacea apoi in alte trei ramificatii: una trecea pe sub calea ferata, alta pe sub soseaua Panduri si ultima catre biserica din curtea palatului Cotroceni".
Din nefericire, si aceasta parte de oras a fost excavata din istorie, peste Dealul Spirii si vecinatatile sale tronand "Casa Poporului", cu subteranele sale modernizate, refugiu in caz de risc major pentru puternicii zilei.
