In urma cu mai bine de-o jumatate de an (v.nr. 40/17 oct. 2003) recenzam aici Jurnalul de la Filipeni al doctorului Viorel Patrascu, insumare de fise clinice, observatii morale si stari afective ale tanarului medic repartizat la inceputul anilor 80 intr-o comuna bacauana "citita" ca mini-Romanie pitoresc... patologica.
Revenit dupa stagiul amarnic in Pitestiul natal, dermatologul Virgil Patrascu si-a dublat "apostolatul" tipic intelectualului-meserias din ceausism cu angajarea civic-ziaristica specifica anilor nostri, cu sfanta amagire ca scrisul cinstit mai poate spala cat de cat obrazul negru si gros al unui "suflet national" impanzit de tumorile minciunii, prostiei si mizeriei. Una dintre formele acestei amagiri este colaborarea constanta, din 1996, la ziarul pitestean "Argesul". Sute de tablete in stil mai mult sau mai putin arghezian, a caror insumare editoriala a ajuns deja la al patrulea volum si care ne ofera imaginea de vesel cosmar a unei Romanii vazute din cabinetul dermatologiei.
Nimic nu este mai dezarmant pentru literatul de profesie ca participarea la cate o jam session cu medici, bancheri, arhitecti, preoti, sociologic. Aici, in atari ocazii, ajungi sa vezi cu o cruda limpezime ca biologia sfideaza ideologia, ca patologicul, tarele genetice, bolile profesionale si cele cauzate de saracie, poluarea, alcoolismul s.a.m.d. ar trebui sa ne fie infinit mai acaparante decat cutare joc politic sau jucarie mediatica. Cand tu, literatul, te vaiti de tirajele editurilor, de inexistenta drepturilor de autor, precaritatea mecenatului sau proasta difuzare a presei culturale, medicii te ghilotineaza sec, spunandu-ti ca avem o mortalitate infantila de patru ori mai mare decat cea europeana, ca bucurestenii respira un aer de sase sute de ori mai murdar decat cel suedez, ca romanii sunt pe primele locuri la TBC, sifilis, SIDA la copii si cate altele, sau ca practicam fie lucid, fie inconstient euthanasia pasiva (v. regimul Salvarii in functie de varsta bolnavilor, regimul de internare-spitalizare si relatie pensie-medicamente). Te retragi umil in tacere si-ti murmuri ca o rugaciune formula cu care imi incheiam si eu recenzia la Jurnalul doctorului Patrascu: "sanatosi sa fim, ca-n rest le-avem pe toate".
Ce altceva de nu o lectie de adanca, dureroasa umilinta se degaja din suita de portrete, dialoguri, cazuri si situatii ce compun "inventarul" cabinetului de romanitate? O populatie macerata de igiena precara si de-o crasa incultura medicala, speculata de vraci, vrajitoare si sarlatani "cu paranormale" (v.p. 21 cu leacurile preparate din gandaci!), care consuma proteine la nivel de vrabie, dar mesteca chewing gum de 20 milioane dolari anual. O tara in care inca se mai moarte din turbare, sifilis, tetanos si tuberculoza, plina de "furuncule, scabie si un dor de Africa asa cum n-a mai vazut Europa", unde medicii sunt agresati de tigani, de proxenetii si prostituatele sifilitice. Doctorul care consulta cateva mii de romani pe an e literalmente "ingrozit vazandu-i cat sunt de saraci, murdari, bolnavi, nostalgici dupa comunism, dezinformati si usor de manipulat".
Cate personaje! Ciobanul constient ca "din cauza sistemului nervos, ma mananca pe tot corpul". Femeia convinsa ca i-a inflorit un cancer de piele, dar care fusese muscata de-o biata capusa. Batrana care n-a purtat niciodata chiloti fiindca "e caldura mare si trebe ventilata". Femeia instruita de babele din sat cum ca "sunt data in argint viu si mi l-a descantat cu lingura si cu farama de cositor pe foc. Dupa aia mi-o zis sa ma spal in copaie cu urzici si foi de nuc". Barbatul care, la 33 de ani, isi masoara sexul: "am luat ruleta, am masurat-o si am avut cinci centimetri. E bine? Pai nu cred". Taranca de 83 de ani cu pielea de adolescenta: "Secretul? Iarna, doua pahare de vin simplu pe zi. Creme? Galbenusul de ou crud". Soldatii proaspat recrutati si plini de raie. Nonagenarul cochet care-si ofera luxul a doua mici operatii estetice. Baiatul de 12 ani adus la cabinet de tatal sau pentru o banala urticarie, dar caruia medicul ii descopera inexistenta testiculelor. Mama care-si aduce la consult baiatul de 6 ani, care sustinea ca "Mircea ala de la parter a vrut sa ma futeze", dar care Mircea avea aceeasi varsta (ceea ce, totusi, nu face mai periculos-semnificativa ideea...). Septuagenarul cu "trei damblale toata viata: oile, caii si tuica. De asta mi-au cazut dintii?!? Da-i dracu". Studentul teolog "copt de-o boala venerica". Eleva de liceu care, "la un bairam s-a imbatat turta si s-a dedat la sex oral cu niste vagaboande" si care presupune acum ca sufera de "sculament dentar". Femeia convinsa ca baiatul are un fel de "spojar, care i-a aparut ca a calcat pe un fel de vierme de sarma care roade la radacina porumbului. Nu era dracovenia asta pe vremea lui Ceausescu, ca ala era al dracu si dadea tratamente cu avionu". Bunica venita la dermatolog "sa-i repar talpile si calcaiele, ca are niste crapaturi adanci de se asteapta sa i se vare greierii acolo si sa-i cante in serile de vara". Barbatul caruia - culmea - ii reuseste erectia cu nevasta, dar nu si cu amanta, eleva de liceu. Dar si barbatul care vine razboinic la cabinet si exclama furios: "cum sa ma impac cu gandul ca, la 64 de ani, am suit sculele in pod?". Plus nonagenarul pentru care secretul longevitatii este: "o cinzeaca de tuica naturala pe zi, nu fumati, nu alergati dupa cucoane".
Plus multe, multe alte asemenea ghidusii, de te-apuca, incheie autorul, "o tristete din care nu te mai poate scoane nici macar Mambo Siria, o formatie care a aparut ca bomboana pe coliva tranzitiei noastre".
*) Viorel Patrascu, Inventar in cer, Tablete dulci-amare (4), Editura Paralela 45, 214 pag.
