Catalin Mihuleac* este un hatru bland si autoironic, ispitit de satira urzicanta, razbunatoare, dar prea incarcat de hedonism sau melancolii si prea dedat la narcisiace ghidusii stilistice pentru a da frau liber acizilor. O malitie bonoma in scrutarea inconjuratorului social si o atasanta compatimire de sine traverseaza povestirile din cea de-a cincea carte a prozatorului iesean debutat de Alex Stefanescu in 1996 (Garsoniera memoriala confort trei, volum urmat de romanul Disparitia orasului Iasi, recenzat si aici in nr. 4/25-31 ian. 2000, plus inca doua carti de povestiri, Titlu neprecizat, 1999 si Bar de stepa, 2001).
Ludicul mucalit sare in ochi inca inainte de a deschide volumul: "pe coperta a patra, unde se dau indeobste laudele seniorilor, Mihuleac publica un fragment dintr-un text uracios, scris cu nu se stie ce ocazie, de "dr. Constantin Simirad, primar, ambasador, conf. univ., scriitor, om politic roman", din care aflam ca "nici o etnie nu l-ar accepta cu draga inima pe acest individ". Mihuleac, zice primarul ambasador, este un resentimentar "cu privire de vulpe incoltita, doi ochi mici in fundul capului, sub o frunte de maimuta involuata. Pirpiriu si sfrijit, duhnind vesnic a trascau de proasta calitate, Catalin nu este agreat de nimeni (...) Chiar de-o fi ucrainean de origine, cu siguranta ca era un exemplar ratat."
De regula pagubos, eul narator de aici isi exhiba ratarile cu o placere deloc resemnata. Din Autostop afli ca n-a avut parte niciodata de o partida de sex pe bancheta masinii personale, de unde tenacitatea de a culege, pe rand, douazeci si trei de autostopiste "blonde ca o holda strategica de grau". Dupa cele douazeci si trei de esecuri si treisprezece amenzi pentru parcare interzisa, isi daruieste Fordul... viitorului socru, care va avea, la randu-i, douazeci si trei de accidente. In Impozit, bietul Mihnea Cart este calcat inopinat de inspectorul de la Fisc si admonestat pentru parasirea a douazeci si opt de femei care-l iubisera, va sa zica tot atatea beneficii nedeclarate. Or, asta "e mult mai rau ca puscaria". Fiind silit sa vireze retroactiv la stat sapte parasiri, Mihnea s-a trezit pe cap cu sapte dintre fostele sale iubite. Miniharemul il delabreaza pe bietul mascul, femeile "amintindu-i de dreptul lor elementar la un orgasm pe zi". In buna traditie a umorului negru suprarealist, a avangardei, absurdului s.a.m.d., combinatele de crestere a porcinelor devin "combinate de ingrasare a fotbalinelor" dat fiind ca, la noi, "carnea de fotbalist in viu ajunsese mult mai scumpa, de mii de ori mai scumpa decat carnea de porc", fostele stripteuze, acum "retrase pe la casile lor", dau nastere unor fetite cu tocuri in picioruse, direct cu tocuri, in vreme ce - batut vartos de praf - covorul profesorului de drept penal Savu da la iveala, perfid, nu doar urmele multelor plase incarcate de spagi si alte foloase necuvenite, ci si "pasii lipainzi a cinci tinere, prin simpla deductie studente", plus pasii altor doua "mai lipainde parca decat precedentele, venind de la dus, s-ar fi zis pe buna dreptate..."
Vezi bine ca in Piatra Neamt exista un tanar care receptioneaza posturi de radio intr-o plomba de masea, iar fotbalistii din campionatul autohton ajung sa nu mai faca, la sfarsitul meciurilor, schimb de tricouri, ci schimb de neveste. Tot asa, vedem cum Ministerul culturii mioritice patroneaza o manastire unde "se scoate talentul din om" ("cata vreme Iftimie citeste rugaciunea, posedatul de talent spumega fraze de neinteles... un puhoi de cuvinte si saliva e la gura lui. Spre final, talentatul scoate niste ragete nepamantene. Inclestarea e fenomenala") in timp ce statuia lui Mihai Viteazu "capata naravuri de ostas sovietic", adica "serveste regulat vodca siberiana", fumeaza mahorca puturoasa s.a.m.d.
Cat despre excelentul titlu al cartii, el provine dintr-o situatie de cuplu - replica la Eftimita & Leonida, finalul fiind acesta: "S-a facut tarziu. Noapte buna, tampitule! Un barbat adevarat se pricepe sa ajunga epava. - Noapte buna, tampitule! Alta data nu mai gandi pe creierul gol. Domnisoarei nu-i spui nimic? - Noapte buna, tampito! Intr-o zi, o sa-ti arat Yalta pe harta!"
In sfarsit, daca Turism montan este - acceptabil - o tabla de materii precum Mosii caragialieni, cu puternic (si legitim) substrat ecologist, in schimb exercitiul din Filtru total e prea ieftin pentru o asa dotare inventiva ("... cititorii Dorin Popa si Ahurei Cristi circulau la volanul unor Breban si Buzura... Au fost ridicate certificatele de inmatriculare ale unui numar total de 23 teze de doctorat care depasisera viteza legala de deplasare cu 25-27 de Patapievici la suta de pagini..." etc.).
Cred ca e timpul ca Mihuleac sa se ia serios... in serios. Sa reciteasca, daca vrea, Ilf si Petrov, Gogol si Bulgakov, dar sa construiasca viziuni supraetajate parasind pentru o vreme miniaturismul. Nu de alta, dar intre timp si primarul a plecat ambasador...
*) Catalin Mihuleac, Noapte buna, tampitule, Editura Cronica, 144 pag.
