Regina Elisabeta a II-a avea 18 ani când s-a terminat al Doilea Război Mondial, cel mai distructiv pe care l-a cunoscut omenirea. Ştia ce înseamnă o criză existenţială pentru naţiuni întregi. Lumina era stinsă noaptea pentru a salva vieţi. Mulţi ani de-atunci încolo Marea Britanie şi toată Europa s-au confruntat cu penurii, cu raţionalizarea unor produse alimentare de bază cum sunt untul şi carnea.
Însă statele europene occidentale au renăscut din cenuşa războiului mai prospere ca niciodată pentru că au învăţat să colaboreze, să fie unite şi să construiască împreună. Iar această construcţie au întins-o spre est, formând ceea ce astăzi este Uniunea Europeană.
Pentru Regina Elisabeta a II-a, Europa a fost întotdeauna „continentul nostru“. Este o descriere neobişnuită pentru monarhul unei naţiuni care a decis până la urmă să iasă din UE şi ai cărei politicieni, chiar şi proeuropeni, făceau distincţie şi înainte de Brexit între Marea Britanie şi UE, adică restul lumii.
„În viaţa noastă am văzut ce-a fost mai bun şi ce-a fost mai rău de la continentul nostru“, a spus Elisabeta a II-a în 2015 la un banchet la Berlin. Discursurile sale treceau prin filtrul guvernului, dar unele lucruri care ţineau de personalitatea ei nu puteau fi atinse. „Ştim că diviziunile din Europa sunt periculoase şi că trebuie să ne protejăm de ele“, a continuat atunci regina. Elisabeta a II-a, deşi un lider simbolic, a fost o regină europeană, după cum scrie Le Monde.
Europa, inclusiv Marea Britanie, este din nou în război, de data aceasta unul economic cu Rusia. Moscova foloseşte ca armă energia, în special gazele naturale, de care multe state europene sunt dependente, iar preţul plătit de Europa este creşterea costului vieţii. Preţul îl plătesc chiar şi ţările care nu depind de energia rusească, Marea Britanie fiind una dintre acestea. Sunt din nou penurii, iar electricitatea şi gazele riscă să fie raţionalizate la iarnă. Afaceri din mai multe sectoare vor fi forţate să-şi închidă activitatea şi să falimenteze.
Nimic din toate acestea nu se compară cu greutăţile din cel de-al Doilea Război Mondial. Dar este totuşi o criză, iar Europa trebuie să reacţioneze, ca o uniune, pe cât de mult este posibil. Franţa a invitat la discuţii pentru a găsi soluţii comune chiar şi Marea Britanie. Însă liderii europeni, cu electorate şi interese diferite în spate, nu reuşesc să se înţeleagă ca liderii unei Europe unite.
În criza datoriilor suverane, economiile lor au fost protejate de Banca Centrală Europeană. Acum BCE nu poate face decât să lupte cu inflaţia, şi o face cu întârziere. Ungaria are cele mai ieftine gaze din Europa, a găsit o analiză a Financial Times. Aceasta probabil pentru că guvernul ungar a continuat să rămână aliatul Moscovei după ce Rusia a invadat Ucraina şi şi-a reînnoit recent contractul pe termen lung cu Gazprom pentru achiziţionare de gaze, deşi cei mai mulţi colegi europeni se îndepărtează de orbita Rusiei.
De cealaltă parte, preţul mediu al electricităţii pentru gospodăriile britanice este cu cel puţin 30% mai mare decât cel din ţările vecine. Explicaţia constă, probabil, în faptul că producţia de energie se face în mare parte prin arderea de gaze, acum foarte scumpe pe pieţele internaţionale.
Pentru că criza se simte în toate părţile Europei şi riscă să erupă la iarnă, Uniunii Europene i se cere să mobilizeze toate sursele de energie, însă Germania dă din colţ în colţ când i se cere să menţină în funcţiune reactoarele nucleare, la care voia să renunţe în tranziţia ei către energie tot mai verde. Însă tocmai modul în care se face tranziţie poartă o parte din vina pentru actuala criză.
Berlinul a căutat să acopere golul lăsat de închiderea reactoarelor cu energie obţinută prin arderea gazelor ruseşti ieftine.
În schimb, Germania vrea „acorduri de solidaritate“ energetică, axate pe împrumutul de gaze în caz de urgenţă, cu statele vecine, dar doar Danemarca şi Austria s-au arătat interesate. Olanda, Belgia şi Polonia nici nu vor să audă de „negocieri constructive“ pentru astfel de acorduri, scrie Bloomberg.
Comisia Europeană are un plan pentru formarea unui bloc european care să permită plafonarea preţurilor gazelor ruse, însă s-a izbit de presiuni din partea a cel puţin 10 state membre ale UE care cer plafonări pentru toţi furnizorii de gaze, altfel existând riscul ca discriminarea Rusiei să-l determine pe preşedintele rus Vladimir Putin să oprească exporturile de gaze către toată Europa, notează FT.
Mulţi lideri europeni sunt de acord că Europa are nevoie de soluţii de urgenţă.
