Ţările Magrebului se dovedesc a fi un gigant problematic al exporturilor de fructe şi legume către Uniunea Europeană. Dintre ţările africane se distinge în mod special Marocul, iar dintre exporturile sale, în evidenţă ies cele de roşii. Acestea provoacă în rândul agricultorilor din Spania şi Franţa reacţii protecţioniste asemănătoare celor cu care fermierii est-europeni din UE au răspuns importurile de cereale şi produse agricole din Ucraina.
Performanţele fermierilor marocani şi provocările pe care le aduc pe piaţa UE sunt multiple. Marocul a fost în primul trimestru al acestui an al doilea exportator de ardei gras pe piaţa Uniunii Europene. Vânzările sunt cu aproape 50% mai mari decât erau în aceeaşi perioadă din 2019, potrivit datelor ICEX-Eurostat.
Cantitatea livrată a fost de 64.000 de tone şi le-a adus fermierilor marocani 84,9 milioane de euro, ceea ce ar însemna un preţ mediu de 1,3 euro pe kilogram. Ardeii marocani au ocupat 19% din piaţa comunitară. Pe celelalte locuri pe podiumul exportatorilor s-au clasat Spania şi Turcia. Exporturile Spaniei în Uniune sunt cu 46% mai mici decât în 2019.
În sezonul trecut, Marocul a stabilit un record cu exporturile de zmeură proaspătă către Franţa, potrivit EastFruit. Franţa, o forţă a agriculturii europene, este cunoscută pentru preferinţa pentru fructele şi legumele locale. Iar în primele trei luni din 2023 a vândut pe pieţele externe mai multe fructe de pădure ca niciodată, UE şi Marea Britanie fiind cele mai mari destinaţii.
Anul trecut, Marocul a stabilit, de asemenea, un nou record cu exporturile de pepeni către Spania, ea în sine un exportator major. Statul african se plasează pe locul trei la pepeni vânduţi pe piaţa spaniolă, întrecând Olanda, şi exportă pepeni în 40 de ţări.
În sezonul 2023/2024, Marocul îşi va depăşi recordul la livrări de avocado, principalele ţinte fiind Spania, Franţa, Olanda şi Germania. Anul acesta, cumpărătorii din UE vor ajuta Marocul să-şi bată propriul record şi la exporturile de sparanghel. Spania este de obicei cel mai mare importator, dar în ultima vreme Belgia i-a luat locul.
Însă Germania este cea care tinde să devină noul Eldorado pentru fructele şi legumele proaspete şi congelate ale agricultorilor marocani. În primul trimestru, cantităţile expediate de aceştia au crescut cu 40% în raport cu aceeaşi perioadă din 2023. Exporturile sunt duble faţă de cele din urmă cu cinci ani. La roşii, anul a început în forţă mulţumită producţiei din sere.
În ianuarie-martie, Maroc a exportat cu 10% mai multe roşii de seră decât în anul anterior, deşi sunt ţări, precum Mauritania, care au ridicat bariere comerciale.
În 2023, jumătate din tomatele marocane exportate s-au dus în Franţa, unde producţia a scăzut. Liderul agricol al Megrebului a ajuns la astfel de rezultate profitând de poziţia sa strategică şi de investiţiile substanţiale făcute în sector.
Fermierii primesc subvenţii variind între 3.600 de euro şi 6.300 de euro pentru un hectar şi beneficiază de măsuri de stimulare a producţiei de îngrăşăminte. Aceste lucruri le aduc avantaje competitive ce creează dezechilibre pe pieţele internaţionale, mai ales pe cea a roşiilor.
În Spania, de exemplu, suprafaţa cultivată se reduce, diminuându-se şi producţia, în timp ce unii fermieri intră în conflict cu legea naţională şi cea comunitară în efortul de a-şi crea acces la apă intrând în arii naturale protejate. În aceste condiţii, agricultorii spanioli şi francezi, sub presiunea preţurilor mai mici şi cantităţilor mari mari venite din Maroc, acuză UE că favorizează un dumping comercial care pune în pericol producţia locală.
În primăvară, fermieri spanioli au protestat violent contra importurilor de fructe şi legume marocane, blocând transporturi şi distrugând marfă. Ca şi în cazul produselor ucrainene, a fost invocată calitatea inferioară a importurilor africane.
Autorităţile spaniole au emis avertismente privind niveluri „periculoase“ de pesticide descoperite în pepeni aduşi din Maroc. Anterior, au fost emise alerte după ce pe căpşuni marocane a fost găsit virusul hepatitei A.
La începutul acestei luni, fermierii din Spania şi Franţa au blocat mai multe puncte de trecere a frontierelor, scopul fiind de a fi auziţi înainte de alegerile europarlamentare pentru a influenţa politica agricolă a UE, dar şi de a atrage atenţia asupra a ceea ce ei percep a fi ameninţări venite din Maroc.
Ei spun că nu pot concura cu fermele marocane care plătesc salarii de zece ori mai mici decât în Franţa. Din cealaltă tabără, agricultorii marocani arată spre salariile din Italia, România şi Polonia, spunând că acestea nu sunt considerate o ameninţare.
Cu pieţele tradiţionale de export şi chiar cu cele locale acaparate de produsele magrebiene, agricultorii europeni încearcă să câştige teren diversificându-şi sau specializându-şi culturile. Spre exemplu, un fermier spaniol menţionează o varietate de tomată roz foarte populară în Polonia.