Confederaţia Patronală Concordia, organizaţie care aduce împreună aproape 2.200 de firme cu capital românesc şi străin deopotrivă, cu peste 330.000 de angajaţi, va deschide un birou în Bruxelles, capitala Europei, începând din toamna acestui an, cu scopul de a se apropia mai mult de locul unde se discută şi se iau deciziile ce influenţează legislaţia şi politica Uniunii Europene.
“O să deschidem un birou în Bruxelles, în toamnă, luând drept exemplu organizaţii similare din Europa. Polonezii au un birou cu 20 de oameni la Bruxelles, şi îşi cunosc toţi europarlamentarii. Mediul de afaceri din România nu. Încercăm să umplem golul acesta, pentru că multe directive înainte să ajungă să fie implementate, sunt negociate acolo. Este un loc în care să te duci să spui ce opinie ai, să încerci să mai reglezi un lucru pentru România”, a spus Radu Burnete, directorul executiv al Confederaţiei Patronale Concordia în cadrul emisiunii Industrii Inteligente, proiect realizat de ZF în parteneriat cu Confederaţia Patronală Concordia şi susţinut de BCR.
Dacă în 2007, când România a aderat la Uniunea Europeană, economia locală era marginală Europei, acum nu mai este, iar ceea ce se întâmplă astăzi în Europa ne afectează de multe ori mai mult decât ce se întâmplă astăzi în România, “dacă piaţa unică funcţionează sau nu, dacă Europa e competitivă versus America sau China sau nu”.
Cocordia este membru asociat al BusinessEurope, principalul susţinător al mediului de afaceri la nivel european, un partener social recunoscut, având ca membri cu drepturi depline organizaţii din 35 de ţări europene.
Radu Burnete mai spune că organizaţia a aderat şi la o alianţă a confederaţiilor din Europa Centrală şi de Est, din dorinţa de a înţelege mai bine care sunt principalele probleme sunt în regiune.
“Putem împreună să mergem la Bruxelles, să cerem nişte lucruri. Dimensiunea asta, europeană, devine foarte importantă, şi ăsta e un lucru unde România este codaşă. Eu am fost uimit cât de bine stau ţările baltice la reprezentarea la Bruxelles, mult mai bine decât noi. Şi sunt ţări cu 3-4 milioane de oameni, şi cu economii semnificativ mai mici. Şi totuşi au găsit cumva resursele să se asocieze, să ţină 3-4 oameni acolo, care să aibă un ochi pentru ce se întâmplă şi cum îi afectează”.
