Privind tribunele în culorile naţionalelor Scoţiei, Poloniei, României sau Portugaliei de la Campionatul European de Fotbal, cu zeci de mii de oameni veniţi de la mii de kilometri pentru sărbătoarea fotbalului, nu poţi să nu te gândeşti că acest joc ţine mai mult decât orice Europa împreună, mai mult decât chiar moneda euro.
Euro a fost gândit ca liantul suprem pentru ţările europene şi iată că a rezistat crizei financiare din 2009-2012, când tensiunile dintre ţările din nord şi cele din sud, considerate mai cheltuitoare şi mai predispuse la deficite, au ajuns la apogeu.
Un spaţiu comun presupune valori comune, o geografie comună şi pe cât posibil un cât mai mare grad de omogenitate a veniturilor, a puterii de cumpărare.
Euro 2024, desfăşurat în Germania, în chiar mijlocul Uniunii Europene practic - 2.400 km de la Lisabona până la München, 1.700 de la München la Constanţa – facilitează, iată, prezenţa a zeci de mii de fani ai echipelor, parcă mai mulţi ca la ediţiile anterioare.
Ceea ce sigur este schimbat este faptul că puterea de cumpărare a ţărilor din est este cu totul alta, astfel încât faţă de ediţiile trecute, românii, polonezii, slovacii sau croaţii – care între timp au trecut şi la euro – au alt nivel de acces. Plus îmbunătăţirea infrastructurii, este adevărat mai mult până la graniţa României.
Un astfel de eveniment arată practic că drumul spre un spaţiu considerat comun, în care noile generaţii să se mişte lejer şi unde mărfurile, capitalul, serviciile, forţa de muncă să îşi găsească cea mai bună utilizare prin acces rapid dintr-un oraş în altul, dintr-o ţară în alta în spaţiul european, este fără întoarcere.
Este adevărat că Europa fotbalistică „nu bate” cu cea politică, cu cel mai pregnant exemplu al Marii Britanii, care a decis să facă pasul la ofsaid.
Însă atracţia fotbalului, uşurinţa de mişcare şi nivelarea puterii de cumpărare vor face ca cel mai puternic fenomen sportiv să fie locomotivă şi pentru politică, şi pentru business şi pentru societate în creşterea integrării.
Nu întâmplător s-a bătut Qatar-ul, „un buric” de ţară cu 2,7 milioane de locuitori, să organizeze Campionatul Mondial de Fotbal. Şi nu degeaba cheltuie Arabia Saudită sute de milioane de euro pe jucători şi antrenori din Occident.
Fotbalul, sportul, muzica – orice fenomen care antrenează pasiuni şi energii - îţi dau recunoaştere, îţi dau acces, îţi proiectează prezenţa asupra lumii. Apoi vin şi câştigurile.
Din acest punct de vedere, fotbalul rămâne „o afacere europeană”. Oricât de talentaţi ar fi sud-americanii, tot Europa este leagănul sportului nr. 1 mondial ca popularitate. Ce n-ar da probabil şeicii din Golf să se joace la ei finala Euro! Şi americanii se uită cu atenţie la fenomenul european de miliarde de euro acum: nu
JP Morgan a vrut să extragă cele mai bune 12 echipe din campionatele europene şi să le facă un campionat doar pentru ele?
Acest spectacol al sărbătorii – deopotrivă a fotbalului şi a Europei – vine ca o rază de lumină astăzi într-o Germanie care traversează o perioadă dificilă din punct de vedere economic, fiind nevoită să taie sursele de aprovizionare cu gaz ieftin de la est şi fiind supusă unei concurenţe din ce în ce mai acerbe cu industria chineză.
Şi de modul cum o va duce Germania în următorii zece ani depinde zona euro şi depinde de fapt toată Uniunea Europeană. În pofida revărsării de culoare şi entuziasm al suporterilor din toată Europa pe străzile oraşelor germane, Uniunea Europeană nu este astăzi în cel mai bun moment al său. Acest moment special îi mai dă ceva oxigen.
Rezultatul alegerilor europene arată că oamenii sunt nemulţumiţi, că vor altceva de la Bruxelles. Dinspre est, dinspre România, având în vedere că dinamica este pozitivă, că faţă de acum 10 sau 20 de ani salariul mediu este în creştere, că sunt paşi în dezvoltarea infrastructurii, se vede bine Europa.
Dinspre vest, unde de la o generaţie la alta este stagnare sau chiar regres al nivelului de trai, entuziasmul este mai redus. Va fi foarte complicat de redobândit încrederea generală în acest proiect, dar fotbalul, Campionatul Euro, este un atu în această direcţie.
În 2028, Euro va fi în Marea Britanie şi Irlanda, iar în 2032, în Turcia şi Italia, care şi-au fuzionat candidatura. Poate că ar fi nimerit ca pentru 2036, peste 12 ani, Euro să fie tocmai în ţările din Europa Centrală şi de Est. Pentru moralul Europei, ar fi un câştig.
