În Europa de Est, războiul dintre băncile centrale şi guverne a devenit regula: premierul polonez Donald Tusk vrea să îl vadă pe guvernatorul Adam Glapinski judecat de Tribunalul de Stat pentru că a scăzut dobânda şi a finanţat deficitul bugetar al guvernului anterior

Aflat la sfârşitul lunii trecute în China, guvernatorul băncii centrale a Croaţiei a subliniat impor­tan­ţa întăririi legăturilor economice din­tre cele două ţări, a identificat do­meniile în care acestea pot coo­pera mai bine şi a scos în evidenţă succesul colaborării croato-chineze în construirea uriaşului pod Peljesac.

Podul, mândria Croaţiei, este un proiect controversat deoarece restricţionează accesul la mare al ţării vecine Bosnia. Boris Vujcic este la sfârşit de mandat şi mai vrea unul, iar declaraţiile sale din China ţin mai mult de comentariile unui premier decât de cele ale unui şef de bancă centrală.

Însă cum un nou mandat este nesigur din cauza unui partid naţio­nalist intrat în coaliţia de guvernare din Croaţia, bancherul ar avea ne­voie de susţinerea Chinei, o putere geopolitică influentă în Balcani dar controversată în UE, în faţa pro­priului său guvern.

Situaţia în care se găseşte Vujcic nu este excepţională. În Europa de Est, în ultimii ani regula a devenit ca băncile centrale să fie influenţate puternic de politic. Mai nou, şefii băncilor centrale sunt în conflict cu guvernele lor.

În Ungaria, cel mai recent epi­sod „violent“ a ţinut de strategia exe­cutivului privind competitivi­tatea, pe care banca centrală o critică pentru că s-ar baza mai mult pe cantitate decât pe calitate.

Instituţia este condusă de György Matolcsy, un personaj care în trecut a fost atât de apropiat de premierul Viktor Orban încât era considerat mâna dreaptă a acestuia. Matolcsy, ca ministru al economiei, a fost în spatele strategiilor neorto­doxe, inclusiv suprataxarea băncilor străine, prin care Ungaria lui Orban şi-a revenit din marea criză eco­nomică.

De asemenea, în primii ani în care el a condus banca centrală, aceas­ta s-a bucurat de privilegii extraordinare, permiţându-şi o cam­panie îndrăzneaţă de achiziţii de castele şi opere de artă.

Acum, Matolcsy, după mai bine de zece ani la conducerea băncii centrale, este unul dintre cei mai îndârjiţi critici ai guvernului Orban. Ultima sa ţintă este planul de îmbunătăţire a competitivităţii economice prezentat de ministrul economiei Márton Nagy.

Acesta i-a fost subaltern lui Matolcsy la banca centrală şi conduce în prezent ministerul care l-a lansat pe preşedintele instituţiei.

Pe scurt, banca naţională a lui Matolcsy îi reproşează ministerului condus de Nagy şi astfel guvernului lui Orban că noua strategie economică se bazează nu pe investiţii în calitate ci în cantitate. Din cauza proporţiei reduse de investiţii isteţe, structura investiţiilor nu este în line cu obiectivele de competitivitate. În acest caz, unei creşteri mari a exporturilor, obiectivul guvernului, i-ar corespunde o creştere similară a importurilor. De aceea, strategii băncii centrale spun că în loc de creşterea în volum a exporturilor ar trebui prioritizată majorarea valorii adăugate în economia maghiară. În Polonia, guvernatorul băncii naţionale Adam Glapinski este prieten vechi al liderului partidului PiS, care a format guvernarea anterioară. Iar colaborarea dintre cei doi a mers până-ntr-acolo încât, spun observatorii, Glapinski şi-a implicat banca în campania electorală de anul trecut în favoarea PiS reducând dobânzile de politică monetară cu toată că inflaţia încă accelera. Însă alegerile au fost câştigate de Coaliţia Civică proeuropeană a lui Donald Tusk. De când aceasta a venit la guvernare, banca centrală n-a mai redus dobânzile. Iar Tusk şi-a propus să-l vadă pe Glapinski judecat de Tribunal de Stat pentru încălcarea principiului independenţei băncii centrale, inclusiv prin luarea unor decizii fără aprobarea board-ului şi finanţarea deficitului bugetar. În prezent, guvernatorul băncii centrale este anchetat de parlament. Iar el şi locotenenţii săi spun că anul acesta polonezii nu vor vedea scăderi de dobânzi. Incertitudinile sunt prea mari. În istoria post-comunistă a Poloniei, doar doi oameni au fost condamnaţi de Tribunalul de Stat, un ministru şi un oficial vamal într-un caz de corupţie şi import de alcool din anii 1990. Noul guvern polonez este în plină campanie de a curăţa instituţiile şi companiile de stat de influenţa PiS. Presiunile exercitate asupra lui Glapinski riscă să atragă reacţii din partea BCE. Dar Polonia nu este membră a zonei euro. Chiar Glapinski a acuzat presiuni germane pentru ca ţara să adopte euro. Însă Croaţia face parte din ianuarie 2023 din uniunea monetară. Noul guvern croat are la dispoziţie până pe 13 iulie să decidă dacă îi dă guvernatorului Boris Vujcic un al treilea mandat de şase ani la conducerea băncii centrale. Alegerea este complicată de intrarea în coaliţia de guvernare a unui partid naţionalist care s-a opus adoptării euro. Nesiguranţa vine când BCE este pe cale să ia o decizie îndelung aşteptată, aceea de a da startul reducerii dobânzilor în iunie, după cum a remarcat Bloomberg. Vujcic face parte din consiliul guvernator, cel care stabileşte politica monetară a BCE. De asemenea, bancherul croat este considerat un bun candidat pentru unul din cele şase locuri în board-ul executiv al băncii centrale a zonei euro. Dacă ar ajunge acolo, Croaţia ar avea o voce mai puternică în UE.