Extrema dreaptă a urcat pe culmile puterii în Franţa pe drumul deschis pentru ea de un imperiu media creat de un capitalist prădător. „Niciodată atât de multă influenţă nu a fost concentrată în mâinile unui singur om. Şi niciodată atât de multă influenţă nu a fost folosită pentru o agendă atât de extremă“

Marine Le Pen a fost finanţată cândva de Rusia, prin inter­mediul unei bănci dubioase din Ungaria, dar nu banii i-au propulsat partidul de extre­mă dreapta până pe culmile politicii franceze. Până la urmă, nepoata lui Le Pen, Marion Maréchal şi a ei Reconquête, un partid tot de extremă dreapta, au primit în anul electorat 2022 de nouă ori mai mulţi bani în donaţii politice decât Adunarea Naţională a mătuşii ei. Atunci preşedintele Emmanuel Macron şi-a asigurat cel de-al doilea mandat după o luptă directă contra Marinei Le Pen.

Nemulţumirea şi frustrarea electoratului au jucat cu siguranţă un rol principal în ascensiu­nea forţelor de extremă dreapta, aşa cum se în­tâmplă de obicei cu partidele populiste şi naţio­naliste. Însă Marine Le Pen n-ar fi ajuns atât de repede atât de departe, adică în poziţia de a speria pieţele şi establishmentul politic francez şi european cu ame­ninţarea că va prelua prin alegeri puterea la Paris, fără ajutorul unui om.

Este vorba de omul de afaceri şi miliar­darul Vincent Bollore, împă­ratul unui impe­riu media care, prin staruri de te­leviziune şi radio şi un front media extins, a reuşit să deturneze spre dreapta politica din Franţa, după cum scriu France 24 şi Bloomberg.

Trăgând sforile din culise în maniera con­troversatului miliardar american Rupert Mur­doch, miliardarul francez a reuşit să creeze o alianţă de rivali de moarte din extrema dreaptă în perioada premergătoare alegerilor legislative anticipate, întărind şansele de victorie ale Adunării Naţionale (Rassemblement national - RN). De altfel, Bollore este supranumit Mu­doch al Franţei. Când liderul conservator Eric Ciotti şi-a format alianţa imposibilă cu Marine Le Pen, spul­berând decenii de tra­di­ţie gaulistă, şeful Les Républicains (LR) nu i-a consultat pe niciunul dintre colegii săi de partid – nici măcar pe Nicolas Sarkozy, ultimul din grupul său politic care a ocupat funcţia de preşedinte al Franţei.

În schimb, a doua zi dimineaţă după ce preşedintele Macron a convocat alegeri parla­mentare, Ciotti i-a făcut o vizită lui Bolloré, care şi-a construit un imperiu mediatic tocmai pentru a crea o astfel de alianţă. Scopul vizitei, dezvăluit de cotidianul francez Le Monde, a fost să „orchestreze susţinerea lui Ciotti faţă de RN“ – şi pregătiri pentru reacţia negativă pe care sigur o va provoca, inclusiv în partidul său. Ciotti şi-a prezentat decizia a doua zi,  atrăgând condamnări furioase din partea colegilor, dar imperiul media al lui Bolloré a sărit fără ezitări în apărarea lui.

„Eric Ciotti i-a ascultat susţinătorii de la bază; se întâmplă, uneori, ca un lider politic să mai facă şi acest lucru“, a spus Pascal Praud, unul dintre prezentatorii vedetă ai lui Bolloré, la CNews, postul TV de ştiri al magnatului. Praud a continuat să-i atace pe criticii lui Ciotti din LR, susţinând că respingerea alianţei cu Le Pen dovedeşte că sunt „deconectaţi, lipsiţi de curaj, fără viitor şi în mod clar incapabili să înţeleagă nimic, mai ales pe alegătorii lor“. Între timp, la postul de radio Europa 1, tot al lui Bolloré, conducătorul ziarului conservator Le Figaro a criticat „revărsarea de neînţeles de sentimente anti-Ciotti“, ridiculizând recentul rezultat electoral al „vechilor baroni“ de dreapta. Sau LR face echipă cu RN, sau este sortit să dispară, a avertizat Alexis Brézet.

În perioada premergătoare alegerilor anti­ci­pate, managementului de la Europa 1 i s-a spus să-i facă loc unui alte vedete de televiziune a lui Bolloré, Cyril Hanouna, care a căutat în mod activ să încurajeze o alianţă mai largă a partidelor de dreapta în popularul său talk show „Touche pas à mon poste“. Pe 13 iunie, cu Ciotti în studioul său alături de reprezentanţi ai RN şi ai rivalilor de extremă dreapta Recon­quête, Hanouna şi-a scos telefonul pentru a-l suna pe noul star al RN, Jordan Bardella, dând aparatul invitatei sale de la Reconquête, Sarah Knafo, şi îndemnând-o să-l roage pe Bardella să accepte o alianţă.

Europarlamentar nou ales, Knafo este partenera fondatorului Reconquête Eric Zemmour, obişnuit al casei la CNews a cărui candidatură la preşedinţie în 2022 s-a bucurat de un sprijin larg în rândul presei lui Bolloré. În timp ce încercarea lui Zemmour de a ajunge Elysée Palace a eşuat, prezenţa sa fără egal în presă a asigurat că subiectele de dezbatere preferate ale dreaptei extreme – imigraţia, infracţionalitatea şi islamul perceput ca ameninţare – domină conversaţia politică.

„Unirea dreptei franceze şi aducerea ei la putere a fost întotdeauna scopul principal al lui Bolloré“, spune Alexis Lévrier, istoric specialist în mass-media care predă la Universitatea din Reims Champagne Ardennes. „Asta înseamnă dărâmarea barierelor care ţin de multă vreme dreapta mainstream şi extrema dreaptă la distanţă una de alta – şi găsirea de locotenenţi de încredere, precum Eric Ciotti, care să reducă decalajul“, a adăugat el. „Bolloré nu este un fan personal al familiei Le Pen“, spune Lévrier.

„Dar prin Bardella, alegerea lui Le Pen pentru poziţia de premier, RN a găsit un candidat pe care Bolloré îl poate sprijini.“ De aceea, o victorie în turul doi al alegerilor pentru extrema dreaptă ar fi o victorie personală pentru Bolloré, justificarea întemeierii imperiului său media. Catolic profund conservator din Bretania, din vestul Franţei, Bolloré a devenit unul dintre cei mai de succes capitalişti prădători ai Franţei, creând un imperiu de transport, media şi publicitate care se întinde prin Europa şi Africa.

În ultimul deceniu, el şi-a extins treptat activele media în Franţa pentru a include canale de televiziune, un post de radio, reviste proeminente, principalul publisher din Franţa, cel mai mare lanţ de magazine de turism şi, cel mai recent, cel mai cunoscut ziar de duminică. Departe de a fi lipsite de durere, preluările au urmat o strategie perfecţionată, spune Alexandra Colineau de la grupul de advocacy media Un Bout des Médias. „Strategia este de a cumpăra nume binecunoscute şi de a le goli redacţiile“, explică ea. „Se mută astfel ca un melc fără casă într-o cochilie goală. Credibilitatea cu care era asociată anterior cochilia este apoi exploatată pentru a promova o agendă radical diferită.“

După ce a achiziţionat canalul de ştiri iTélé, parte a grupului Canal plus, magnatul breton a provocat acolo o grevă record de 31 de zile în 2016, a scăpat de majoritatea personalului şi l-a transformat într-o platformă conservatoare pe care criticii au numit-o „Fox News a Franţei“. CNews este acum cel mai popular canal de ştiri din ţară – deşi mulţi critici spun că o descriere mai exactă ar fi „canal de opinie“. Preluarea Journal du dimanche (JDD) a dus la golirea redacţiei anul trecut, declanşată de numirea de către Bolloré a unui controversat redactor-şef care când a condus revista arhi-conservatoare Valeurs Actuelle a fost condamnat pentru discurs de ură rasială.

Expansiunea agresivă a miliardarului în mass-media a determinat comparaţii cu mogulul media Rupert Murdoch, ale cărui nenumărate instituţii de ştiri din Australia, Marea Britanie şi Statele Unite au modificat fundamental media şi peisajul politic din acele ţări. În ambele cazuri, Lévrier a indicat o intenţie clară de a împinge dezbaterea într-o direcţie conservatoare din punct de vedere social, trăgând sforile din culise în timp ce este evitată lumina reflectoarelor.

„Murdoch este în mod clar modelul lui Bolloré“, spune el. „Amândoi au conglomerate media vaste şi diversificate. Şi amândoi îşi propun să câştige alegerile fără să candideze vreodată la o funcţie.“ În timpul crizei de la JDD de anul trecut, istoricul David Colon, care a scris o carte despre imperiul media al lui Murdoch, a subliniat paralele între proprietăţile respective ale magnaţilor, subliniind impactul sinergiilor dintre televiziune, radio şi presa tipărită. „Când vine vorba de concentrarea media, factorul cheie nu este numărul de titluri deţinute sau dimensiunea publicului, ci mai degrabă diversitatea mediilor“, a explicat el.

„Această proprietate încrucişată permite stabilirea agendei şi influenţarea rapidă a dezbaterii publice. „În cazul lui Bolloré, amploarea proprietăţilor sale şi înclinaţia ideologică au creat o situaţie fără precedent pentru Franţa. „Niciodată atât de multă influenţă nu a fost concentrată în mâinile unui singur om. Şi niciodată atât de multă influenţă nu a fost folosită pentru o agendă atât de extremă“, a adaugat Lévrier.