♦ După cinci ani grei şi doi ani foarte grei, cererea de oţel în Europa urmează să crească de la mijlocul anului 2024, dar problema competitivităţii industriei româneşti rămâne.
Piaţa europeană a metalurgiei, cu care România este conectată puternic, continuă să fie sugrumată de preţurile mici pe care producătorii de oţel din Vietnam, Turcia sau Taiwan le pot practica, pentru că nu au costuri de decarbonizare a activităţii sau nu plătesc certificate verzi. Mai mult, mulţi producători din statele amintite beneficiază din partea guvernelor de ajutoare de stat pentru producţie şi export, astfel că jucătorii europeni pornesc cu un dublu handicap.
Între timp, industria României scade de cinci ani şi a ajuns, de la aproape 30% din PIB la sub 20% din economie. Producătorii români mai au o problemă, pentru că, totuşi, alte state europene au venit cu măsuri de sprijin pentru industrie, cum a fost chiar cazul Germaniei, de exemplu, unde producătorul Salzgitter a beneficiat de un ajutor de stat de 1 mld. de euro, aprobat de Comisia Europeană.
