Mediafax.biz Exclusiv

Cum îşi aduc multinaţionalele cei mai costisitori angajaţi în România: ce tipuri de contracte au expaţii

Cum îşi aduc multinaţionalele cei mai costisitori angajaţi în România: ce tipuri de contracte au expaţii

Autor: Adelina Mihai

22.06.2011, 19:51 2174

Omultinaţională se pregăteştecu cel puţin 4-5 luni înainte de a aduce un manager străin înRomânia, iar salariile fixe sunt uneori cu până la 50% mai maridecât cele obţinute de un manager român, potrivit informaţiilor dinpiaţă. Totuşi, şi expaţii pot veni în România pe contracte de muncălocale.

"Am venit în România din 2006, eram parte aechipei de management responsabilă cu extinderea Garanti Bank înţară. Nu e uşor să vii ca expat dintr-o ţară, dintr-un stat care nueste membru al Uniunii Europene şi să ai zeci de ştampile pepaşaport, având în vedere că la început eram angajat temporar alfilialei româneşti. Abia din 2008 am devenit angajat al GarantiBank România, iar în prezent suntem cam 15 expaţi veniţi dinTurcia. Colegii mei au întâmpinat probleme destul de mari atuncicând au vrut să-şi aducă familiile în ţară", a spus Ilgaz HuseynKaya, Central Marketing Director în cadrul Garanti BankRomânia.

Numai jumătate din expaţii din Româniasunt angajaţi

În România lucrează aproximativ 20.000 -30.000 de expaţi, potrivit estimărilor firmelor de mutare, însăînregistraţi în statisticile ambasadelor ca angajaţi străini saudiplomaţi figurează doar jumătate, adică aproximativ 15.000, pentrucă mulţi au afaceri proprii.

O statistică a ZF realizată pe bazaanuarului "Who's who in business România 2010- Cei mai importanţi1000 de oameni de business" arată că aproximativ 300 de manageridin cele mai mari companii locale, din 22 de domenii de activitate,provin din alte ţări. Ei sunt cei care aduc know-how dobândit pepieţele internaţionale şi care vor să lase în loc managerilocali.

Expaţii relocaţi în România au de aşteptatde cele mai multe ori încă 5 luni până să-şi poată aduce şi familiaîn ţară, aceasta fiind una dintre cele mai mari problemeîntâmpinate în ceea ce priveşte relocarea, arată concluziile unuisemiar organizat de firma de audit şi consultanţăPricewaterhouseCoopers (PwC).

Cel mai greu de adus în ţară sunt expaţiicare provin din statele care nu sunt membre ale UniuniiEuropene.

Potrivit informaţiilor firmelor de relocare,cele mai mari cheltuieli în cazul relocării unui expat sunt cele culocuinţa (care pornesc de la 2.000 de euro/lună şi pot ajunge pânăla 7.000 de euro/lună), şcolarizarea copiilor (care poate ajungepână la 20.000 de euro pe an) şi obligaţiile fiscale aferentesalariului expatului.

"Există trei tipuri de contracte de muncăprin care multinaţionalele aduc manageri expaţi la conducereacompaniilor locale: de detaşare, locale şi de mandat. Pentrurelocarea unui manager, proces care poate dura până la cinci luni,lucrează responsabili din departamentele juridic, HR, financiar şiadministrativ (şi din România, şi din ţara de provenienţă aexpatului)", a spus Ruxandra Popescu, senior manager aldepartamentului de consultanţă fiscală în cadrul PwC.

Studiile unui străin trebuierecunoscute de Ministerul Educaţiei, altfel nu seangajează

În cazul contractului de detaşare, cerinţelelegislative vizează existenţa unui contract de muncă valabil cuangajatorul în statul din care provine şi a unei scrisori dedetaşare, iar expaţii care vin din statele non- UE trebuie să aibăautorizaţie de muncă, iar compania care îi aduce să nu aibă datoriila bugetul de stat.

Pentru aceşti manageri, nu este necesarărecunoaşterea diplomei de studii de către Ministerul Educaţiei dinRomânia. Durata totală a procedurii prin care se încheie un astfelde contract, după care managerul îşi poate prelua funcţia, este deaproximativ 3-4 luni, întrucât numai autorizaţia de muncă necesităo perioadă de 1,5 -2 luni până a fi eliberată.

Angajatorii care vor să aducă străini laconducerea companiilor din România prin contracte locale trebuie săîn deplinească nişte cerinţe ceva mai restrictive dacă vor expaţidin state care nu provin din state membre ale UE: să obţinăautorizaţie de muncă, să verifice dacă nu găseşte un candidat cuaceleaşi calificări în România sau în alte state ale UE (acestlucru se demonstrează printr-o adeverinţă de la agenţiile pentruocuparea forţei de muncă) şi să obţină recunoaşterea diplomei destudii a managerului de către ministerul Educaţiei.

"În cazul acestor contracte, procesul deobţinere a autorizaţiei de muncă este mult mai complex şi de durată(minimum 2,5-3 luni), iar costurile cu asigurările sociale suntridicate. Totuşi, prelungirea documentelor în cadrul acestorcontracte este mult mai facilă", a mai spus Popescu.

Durata totală pentru ca managerul să-şipoată începe activitatea în baza unui contract local este deminimum 5 luni, iar unul din documentele care trebuie pregătiteînainte de începerea procesului este diploma de sudiisupralegalizată.

Un alt tip de contract - şi cel mai desfolosit de multinaţionalele de pe piaţa locală- este cel de mandat,care se aplică pentru managerii care vin ca administratori de SRLsau ca directori executivi în cadrul firmelor constituite caSA-uri.

Pentru ca un expat dintr-un stat din afaraUniunii Europene să vină ca administrator al unui SRL, companiatrebuie să-i înregistreze numirea la Registrul Comerţului, să aducăo investiţie de minimum 50.000 de euro în aport de capital şitehnologie şi să încheie un contract prin care expatul să primeascăun salariu minim de 500 de euro pe lună.

Principalele avantaje ale acestui tip decontract constau în faptul că nu e necesară obţinerea autorizaţieide muncă şi nici dovada lipsei de datorii a companiei la bugetul destat, iar costurile de asigurări sociale sunt mai mici.

Limitările în cadrul acestui contractconstau în faptul că o companie nu poate avea mai mult de unadministrator dintr-un stat non-UE, însă managerul îşi poate începeactivitatea în două luni după ce procedura se încheie.

Expaţii din statele non-UE sunt cel maigreu de angajat în România

La un contract de mandat încheiat în cadrulunei firme organizate ca SA (pe funcţia de director executiv),firma trebuie să obţină permisul de şedere şi o viză de şedere aexpatului, iar cea mai mare problemă în cazul acestor contracte oreprezintă faptul că se obţin foarte greu în cazul cetăţenilornon-UE şi este amânată reîntregirea familiei expatului.

De asemenea, firmele plătesc dobânzi deîntârziere sau amenzi şi sancţiuni pentru nerespectarea termenelorde obţinere a documentelor, notificări, declaraţii şi plăţifiscale.

Pentru a veni să lucreze în România, expaţiitrebuie să aibă autorizaţie de muncă, excepţie de la aceastăprevedere făcând cei care provin din statele Uniunii Europene, dinstatele din Spaţiul Economic European Islanda, Norvegia şiLiechtenstein) şi din Elveţia.

Totodată, cei care au permis de şederepermanentă şi cei care sunt căsătoriţi cu cetăţeni români nu aunevoie de autorizaţie de muncă.