"Prima si ultima impresie conteaza cel mai mult" sau "O imagine face cat 1.000 de cuvinte" - iata rezumatul omniprezentei si importantei comportamentului nonverbal in viata noastra de zi cu zi. Suntem perceputi, de cei carora ne adresam, in proportie de 93% pe baza acestui comportament si nu pe baza continutului informativ pe care il transmitem.
Cele mai frecvente ipostaze in care comportamentul nonverbal joaca un rol determinant sunt interviurile de angajare sau de evaluare - privite fie de pe pozitia de candidat, fie de pe pozitia de intervievator si prezentarile.
Interpretarea comportamentului nonverbal - gestual si atitudinal - are o relevanta majora in luarea deciziei finale asupra unei candidaturi. Expertul in intervievare dis-pune de obicei de o buna capacitate de descifrare a limbajului nonverbal, are abilitatea de a descoperi valentele de disimulare si frecventa acestora pe parcursul interviului. Cheia interpretarii o reprezinta o analiza corecta a expresiilor faciale, gesticii si mai ales a modului in care este sustinut contactul vizual, de la primul contact cu candidatul si pana la finalul interviului. Din acest motiv, este de preferat, ca intervievatorul sa-si primeasca personal candidatul, sa-l monitorizeze in cazul aplicarii unor teste, sa-i studieze reactiile si comportamentul. In acest mod poate evalua reactiile, inainte, in timpul si dupa interviu.
Decodarea acestui comportament are la baza doua principii majore, care ajuta in identificarea unei aptitudini de comunicare relevanta. Grupul deschis/inchis si respectiv expansiv/retras. Prima categorie este ilustrata prin pozitionarea bratelor - incrucisat, corpul pozitionat in alta directie, evitarea contactului vizual (inchis) si respectiv, palmele deschise, corpul pozitionat cu fata catre interlocutor, contact vizual permanent (deschis).
Grupul expansiv/retras indica masura in care candidatul reactioneaza activ sau pasiv la comunicarea cu intervievatorul. Tendintele de aplecare inainte sau punctarea discursului prin gesticulare catre interlocutor indica faptul ca acestia accepta sau resping in mod activ sau pasiv mesajul. De exemplu, evitarea contactului vizual si fixarea unui punct din incapere sau a unui obiect denota asimilarea pasiva a mesajului sau chiar ignorarea acestuia.
Combinarea acestor doua grupe formeaza patru module de interpretare de baza - colaborativ, reflexiv, combativ si fugitiv. In modulul fugitiv inchis/retras regasim persoanele care isi doresc vizibil sa finalizeze discutia (privire in gol sau in jos), care nu se simt confortabil (ating diferite obiecte) sau sunt caracterizati de lipsa interesului (roteste privirea prin incapere). In modulul reflexiv deschis/retras se regasesc candidatii care sunt interesati si receptivi. Aceste persoane dau dovada de o buna ascultare, mentin contactul vizual direct, inclina capul usor in semn de aprobare, au o frecventa marita a clipirii. Cei din categoria reflexiv retras (privirea peste ochelari sau in coltul dreapta sus, frecarea barbiei) nu accepta activ concluziile si nici feedback-ul. Pentru astfel de persoane, o incercare de a solicita luarea imediata a unei decizii sau solicitarea acordului asupra punctelor discutate ii poate impinge catre modul fugitiv. In acest moment, trebuie identificati alti factori de abordare, alte metode de prezentare pentru stimulare. Exista cazuri in care este optima alocarea unei perioade de analiza pentru asimilarea informatiei, fapt care poate ajuta candidatul respectiv sa adopte o decizie favorabila.
Tipul colaborativ deschis/expansiv include persoanele care accepta in mod activ mesajul, sunt implicate in discutie (asezarea pixului sau a palmelor pe masa, aplecarea in fata catre interlocutor, expiratie adanca indicand relaxare) si sunt dispusi chiar sa accepte o concesie.
Exista si acele tipologii care abordeaza o rezistenta activa, au tendinta de a contrazice. Acesta este tipul combativ inchis/expansiv, usor de reperat. Sunt persoane care doresc sa ia cuvantul, abordeaza un discurs agresiv alaturat unei gestici acuzatoare (arata catre intervievator, privire insistenta, strangerea pumnilor, isi ating fata). Inspiratia adanca exprima nevoia de aer, semn ca persoana este tensionata sau se pregateste pentru o confruntare. Intervievatorul are sarcina de a evita diplomat contrazicerile si disensiunile directe si a incerca sa ghideze interlocutorul catre modul reflexiv.
In functie de mediul de intervievare si de empatia cu interlocutorul, aceste gesturi se pot combina. Apartenenta individului la un anumit modul, devine astfel mai dificil de reperat.
Un indiciu in determinarea caracterului persoanei si interpretarea "vocabularului" nonverbal il reprezinta contactul vizual si vestimentatia. Contactul vizual direct, mobil releva abordarea "matura" a discutiei, denota efortul activ de reperare a informatiilor. Contactul vizual "evitant" arata nesiguranta, timiditatea sau deformarea realitatii in expunerea situatiilor. Privirea fixa exprima retragerea in sine, refuzul de colaborare sau detasarea de prezent.
Vestimentatia este un criteriu care poate dezvalui cateva detalii despre stilul persoanei. Culorile, accesoriile, modelul hainelor, lungimea sunt tot atatia indicatori ai sistemelor personale de valori: stil extravagant, clasic sau sport. Aceste indicii vestimentare sunt previzibile pentru determinarea standardelor de viata si expectantelor financiare ale candidatului.
Desigur exista o multitudine de gesturi si reactii care pot fi detaliate, insa nu inlocuiesc autenticitatea stilului unui interviu si increderea in fortele proprii, care pot conduce cu succes catre o alegere obiectiva si potrivita.
Regulile comportamentului nonverbal pot fi invatate, insa nu pot fi controlate in totalitate.
Cand evaluam din postura de intervievator, este bine sa fim naturali, siguri pe noi si buni profesionisti, cu o foarte buna capacitate de adaptare la situatie pentru a diferentia corect care sunt atuurile sau deficientele in comunicarea cu candidatul, precum si nivelul acestuia de distorsionare a mesajului prin corelarea discursului cu gestica.
Intervievarea si selectarea colaboratorilor care se pot adapta adecvat unei organizatii este intr-adevar o provocare.
Cunoasterea si analizarea comportamentului nonverbal al candidatilor reprezinta un instrument eficient.
Corelata cu discutia propriu-zisa si experienta profesionala de care candidatul dispune, aceasta actiune corect efectuata este un factor de un real suport in luarea deciziei finale.
