Femeile preferă şefii-bărbaţi, iar bărbaţii preferă să aibă şefe Ð acesta este probabil unul dintre cele mai întâlnite stereotipuri din lumea corporatistă. Lucrurile stau puţin diferit atunci când vine vorba de obiectivitatea argumentelor care stau la baza acestei afirmaţii. Dacă bărbaţii spun că le place să lucreze cu femeile pentru că nu se confruntă cu acelaşi raport de forţe pe care l-ar avea cu şefii de sex masculin şi astfel au din start un avantaj competitiv, femeile preferă şefii-bărbaţi pentru că... nu se înţeleg la fel de bine cu femeile. Experienţele angajaţilor din corporaţiile locale nu confirmă însă în totalitate acest "clişeu".
"Am avut atât şefi femei, cât şi şefi bărbaţi. Experienţele cu femeile au fost oarecum neplăcute: trei şefe, din care două puţin isterice şi una care m-a concediat după perioada de probă pentru că nu mi-am dat seama că mă place şi îşi dorea altceva de la mine decât să îmi fac treaba conştiincios. Sigur, unii ar putea spune că de fapt am fost incompetent, dar afirm cu mâna pe inimă că nu am muncit niciodată mai mult ca în acea perioadă", spune Mihai, manager într-o multinaţională din sectorul FMCG. El spune că a avut experienţe pozitive însă cu şefii- bărbaţi şi de aceea, dacă ar fi să aleagă, ar alege şefii pentru că sunt "mai articulaţi", ştiu ce vor şi ce să ceară de la angajaţi.
De aceeaşi părere este şi Gabriel, manager de marketing în cadrul unei multinaţionale din domeniul IT.
"Dacă m-aş lua după un clasament cu managerii cu care am lucrat în trecut, clar bărbaţii câştigă. Cu toate acestea, tendinţele sunt exact pe dos, se pare să sunt din ce în ce mai mulţi oameni care îşi doresc să aibă la conducere o femeie.ÊCel puţin în industria în care lucrez eu e exact pe dos: la IBM este CEO Ginni Rometty, la Yahoo este Marissa Mayer iar la conducerea HP se află Meg Whitman", explică Gabriel.
Se spune că femeile, prin natura lor, au o atenţie sporită la detalii, de aceea ar putea fi manageri mai buni decât bărbaţii, însă nici angajatele care au avut şefi-femei nu sunt prea încântate de experienţa pe care au avut-o.
"Deşi se spune că femeile au inteligenţă emoţională şi pot înţelege mult mai bine oamenii, experienţa arată că bărbaţii aflaţi în poziţii de management sunt mult mai obiectivi în gestionarea situaţiilor de forţă sau conflictuale. Poţi să ai o şefă prietenă care să înţeleagă contextul în care te afli, dar mai bine e când ai un şef obiectiv care să nu aducă în discuţie aspecte din viaţa personală atunci când eşti la job", spune Andreea, specialist în cercetare.
Experţii spun că atât bărbaţii, cât şi femeile posedă şi jonglează cu anumite arme secrete în raportul cu ceilalţi, situaţii în care anumite tensiuni sau conflicte pot fi îndulcite sau gestionate mai bine, apelând la aceste tertipuri ce frizează zona mai personală, mai puţin protocolară (complimente sau zâmbete etc.).
"Din perspectiva unui angajat de sex masculin, cred că ar exista o armonie mai bună dacă superiorul ar fi femeie. Se ştie că femeile din business sunt dure şi te dau cu capul de masă mult mai cu sânge rece decât ar face-o un bărbat (pentru că între 2 barbaţi raportul de forţe, atitudinea şi tonul pot fi mai uşor gestionate), însă privind din prisma diferentelor de mentalitate dintre sexe şi mergând pe ideea de complementaritate universală, yin yang - o echipă cu bărbaţi şi femei este mai roditoare şi rotundă decât o echipă single-sex", este de părere Marius, manager într-o companie din domeniul serviciilor, care are o femeie-şefă.
Preferaţi să lucraţi cu şefi bărbaţi sau femei? Cu care vă înţelegeţi mai bine şi de ce?
Aşteptăm opiniile şi comentariile dvs. la adelina.mihai@zf.ro, www.zf.ro/profesii/ sau pe pagina de Facebook a ZF.
Ce au răspuns cititorii ZF la subiectul de săptămâna trecută: "Este bine să îţi angajezi rudele sau prietenii în companie?"
Alin
Din experienţă pot spune că nu este bine să îţi angajezi rudele sau prietenii decât dacă sunt evaluaţi obiectiv şi consideri că fac faţă jobului respectiv şi că se pot comporta ca nişte angajaţi normali, nu ca unii privilegiaţi. De exemplu, tatăl meu a angajat pe un post un unchi pentru a avea un om de încredere şI responsabil, dar tocmai unchiul era cel care întârzia, nu prea avea chef de munca etc. După 2 luni, a renunţat şi acum nu se mai regăseşte nicio rudă printre angajaţii lui.
Într-o altă afacere a familiei am angajat o rudăÉorice decizie se lua, nu se punea în practicăÉ această rudă chiar făcea cam ce vroiaÉdupă plecarea ei, lucrurile plecarea acestei rude lucrurile s-au schimbat mult în bine. Printre prieteni cred că putem găsi oameni buni şi responsabili care nu au principiul "lasÕ ca merge şi aşa!" Concluzia mea: fără rude. Unii prieteni poate sunt ok.
Elena
La începutul drumului meu ca manager, asta a fost una din principalele preocupări: cât de prietenă poţi fi cu oamenii din subordinea ta, este sau nu un caz fericit cel în care lucrezi cu rude sau prieteni? Nu ştiu să zic dacă în acest punct am găsit un echilibru 100% - probabil doar în timp pot oferi un răspuns pertinent în acest sens. Cu siguranţă însă aleg să nu recomand pentru o poziţie în cadrul echipei mele rude (datorită motivelor prezentate chiar în articol), însă am prieteni în echipă (nu prieteni recomandaţi de mine, ci oameni cu care pe parcursul colaborării mi-au devenit prieteni, cu care stabilesc însă clar limitele în magazin vs. în afara magazinului şi atunci relaţia profesională este foarte clar delimitată şi nu am întâmpinat dificultăţi în privinţa respectului sau a sarcinilor de îndeplinit).
Ce am învăţat eu de pe urma experienţei mele şi a celor din jur aflaţi în astfel de relaţii (şi după cum foarte frumos ai punctat prin exemplificare în articol) este că într-adevăr, depăşirea anumitor limite poate fi negativă sau, după caz, pozitivă. Nu zic că e o ruletă rusească şi că, după cum ţi-e norocul, va fi bine sau rău, dar cred că esenţial este să stabileşti de la început regulile colaborării, altfel riscul alunecaării spre negativ este şi mai mare.
Că mă linisteşte este că, din câte văd, este o preocupare a managerilor din mai multe industrii şi sper să mai regăsesc articole în acest sens.
