♦ Energia spot livrată ieri consumatorilor din România a avut preţul de 149 euro/MWh, al doilea cel mai mare la nivel european după cel din Ungaria ♦ România continuă astfel să fie una dintre cele mai scumpe pieţe de energie din Europa şi nimeni nu explică exact care sunt cauzele acestei situaţii.
De circa o lună, România este una dintre cele mai exclusiviste pieţe de energie la nivel european, cu zile întregi în care energia se tranzacţionează pe plan local de două sau de trei ori mai scump faţă de pieţele vest-europene. Ieri, de exemplu, preţul spot al energiei în România era de 149 de euro/MWh, în timp ce pe piaţa din Germania preţul era de 89 de euro/MWh, iar în Franţa preţul spot al energiei era de 70 de euro/MWh. Tot ieri, România importa energie pentru a-şi acoperi consumul, în contextul în care producţia de energie hidro este afectată de secetă, iar din 3.000 MW de energie eoliană funcţionau mai puţin de 200 MW în jurul prânzului. Cărbunii şi gazele naturale, energii scumpe, asigurau circa o treime din producţia de energie internă.
„La nivel de regiune sunt probleme de interconexiune, dar şi în zona de producţie“, spune un jucător din partea de furnizare de energie responsabil şi cu echilibrarea. De altfel, luna trecută a fost un episod în care preţurile din regiune au ajuns la un nivel record din cauza unor probleme privind gestionarea datelor din pieţele central-europene şi vest-europene care mai departe au dus la limitarea exporturilor la graniţa cu Ungaria, lucru care a generat un efect în lanţ.
Dar ar mai fi o potenţială explicaţie pentru creşterea vizibilă a preţurilor spot din ultima perioadă, şi anume mecanismul de funcţionare a pieţei. 
Prin OUG 27/2022, prin care s-au introdus mai multe măsuri pentru funcţionarea pieţei de energie astfel încât consumatorii să fie protejaţi de scumpirile care au urmat războiului din Ucraina, a fost pus în practică Mecanismul de Achiziţie Centralizată de Energie Electrică (MACEE). În linii mari, toţi producătorii trebuia să vină cu 80% din cantităţile de energie pe această platformă, la un preţ setat la 450 de lei/MWh, iar aceste cantităţi erau mai departe preluate de furnizori proporţional cu portofoliul de clienţi. De la 1 aprilie, MACEE a devenit opţional şi va fi eliminat complet până la finalul acestui an, deci jucătorii îşi vor cumpăra din nou cantităţile de energie necesare de pe ce platformă doresc, iar piaţa va deveni din nou liberă pe partea de producători. De la 1 aprilie, preţul pe care producătorii îl primesc dacă vând pe MACEE este de 400 de lei/MWh. Dacă vând pe alte platforme, la un preţ mai mare, 80% din ce trece de acest prag este luat de stat sub formă de impozit.
„Începând cu data de 1 aprilie 2024 se va putea aplica voluntar MACEE, deci toţi producătorii de energie electrică vor putea participa în mod voluntar la acest mecanism, astfel reluându-se tranzacţiile pe baza mecanismelor concurenţiale. Valoarea de tranzacţionare prin Mecanismul de achiziţie centralizată se reduce de la 450 de lei/MWh la 400 de lei/MWh“, se arată într-un material publicat pe site-ul PwC. De asemenea, începând cu data de 1 aprilie 2024 valoarea maximă a preţului mediu ponderat al energiei electrice la care Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) calculează sumele de decontat de la bugetul de stat pentru furnizorii de energie electrică este de 700 lei/MWh. Practic, furnizorul nu poate da mai mult pe energie pentru că nu va mai primi diferenţa de la stat.
Ce se vede însă în piaţa de energie după ce MACEE a devenit voluntar? Potrivit datelor din rapoartele lunare ale OPCOM, bursa de energie, media de preţ pentru aprilie a fost de 60 de euro/MWh. În mai, preţul energiei a ajuns deja la 82 de euro/MWh, iar luna trecută media de preţ a fost de 98 de euro pe MWh.
„Faptul că MACEE este acum voluntar poate fi o explicaţie parţială“, mai spune sursa menţionată. Dar nu doar piaţa spot din România pare deraiată de la tendinţele vizibile pe plan european, ci şi piaţa de echilibrare, un segment cu totul aparte care în ultima lună, cel puţin, este un alt generator de „şocuri“. În linii mari, funcţionarea în siguranţă a sistemului energetic presupune ca în orice moment cererea de energie să fie egală cu oferta.
Producătorii de energie sunt obligaţi să notifice către Transelectrica, operatorul sistemului de transport al energiei, cât estimează că vor injecta în reţea, iar în cazul în care aceste estimări nu corespund cu producţia propriu-zisă, se intră în piaţa de echilibrare, o piaţă cu preţuri mari tocmai pentru că este o piaţă penalizatoare. Obiectivul este de a avea estimări de producţie şi de consum cât mai precise. Această precizie în zona de producţie este tot mai greu de obţinut pe măsură ce energiile regenerabile intră în sistem. Totuşi, în cazul României, unde se vorbeşte foarte mult despre cel de-al doilea val de energie verde, în realitate lucrurile nu arată mult diferit faţă de ce era acum 10 ani. Al doilea val abia acum se formează. România are acum tot 3.000 MW în proiecte de energie eoliană, la fel ca acum 10 ani, şi a ajuns la circa 1.600 MW în proiecte de energie solară, un plus de circa 200 MW faţă de acum un deceniu. Dar cu toate acestea, piaţa de echilibrare prezintă preţuri fără precedent. Pe 1 iulie, de exemplu, pentru intervalul 6:15-6:30, un MWh de energie pe piaţa de echilibrare costa peste 16.000 de lei, aceasta fiind o piaţă de penalizare. Dar la aceeaşi oră, pe piaţa de echilibrare din Polonia preţul era de 23 de ori mai mic, iar pe cea din Spania echilibrarea era de 108 ori mai ieftină.
„Aici, pe piaţa de echilibrare, lucrurile sunt mai clare iar rezultatele arată lipsa concurenţei din sector. Sunt câţiva producători care pot livra energie pe piaţa de echilibrare, este tot mai multă energie verde, iar până se pun în funcţiune noi unităţi de echilibrare durează.“
