Se agita pe scena vietii literare cativa critici tineri care incearca sa iasa din anonimat denigrandu-i pe marii scriitori, intr-un stil mahalagesc. Unii au inceput acum cativa ani cu Mihai Eminescu, altii continua, in prezent, cu Nicolae Breban si Ana Blandiana.
Am crezut, initial, ca e vorba de intransigenta intratabila a unor spirite insetate de absolut. Eroare! In realitate, intransigentii sunt intransigenti doar cu autorii care nu se pot razbuna, pentru ca au murit de mult sau pentru ca au o noblete care ii face inofensivi. Cand este vorba insa de contemporani influenti si vindicativi, fie ei si lipsiti de valoare, aceiasi critici tineri isi pierd brusc spiritul critic si ii lauda.
Este surprinzatoare rapiditatea cu care nou-venitii au invatat sa-si calculeze actiunile in lumea literara. Inainte de a citi literatura asupra careia se pronunta, au ajuns specialisti in aranjamente. La scurta vreme de la terminarea facultatii, seamana cu niste batrani vicleni. Ei musca nu cu colti de lupi tineri, ci cu infricosatoare proteze dentare.
Cu toata abilitatea lor (prematura si dizgratioasa), tinerii critici dornici sa se afirme cu orice pret dau dovada de lipsa de inteligenta angajandu-se in aceasta vanatoare de personalitati. Prestigiul face parte dintre bunurile care nu se pot fura. Aureola unui mare scriitor nu este o palarie pe care sa o iei de pe capul lui si sa o asezi pe capul tau.
Atacandu-l pe un autor celebru, poti obtine ceva care doar seamana cu celebritatea: o notorietate ieftina si compromitatoare, de protagonist al unui scandal. Toata lumea care te priveste frematand de curiozitate si eventual te aplauda, dandu-ti iluzia succesului, stie bine ca, in raport cu acel autor, nu reprezinti mai mult decat ceea ce reprezinta Monica Lewinsky in raport cu Bill Clinton.
Las la o parte faptul ca tentativa de a-l deposeda de prestigiu pe un scriitor este imorala, ca orice tentativa de furt (pe cine mai impresioneaza azi acuzatia de imoralitate?...). Dar nerabdarea jefuitorilor este si inestetica, amintind graba grotesca a multimii de neispraviti care, la chemarea partidului comunist, si-au impartit dupa razboi casele celor de conditie buna, numind jaful "nationalizare".
Tinerii critici la care ma refer asta incearca in fond: sa nationalizeze prestigiile. Nu intamplator ei instiga pana si multimea de pe strada impotriva scriitorilor cunoscuti, pe care ii prezinta ca pe niste privilegiati. Este, bineinteles, o minciuna. In realitate, acesti scriitori, pe care ar trebui sa-i sarbatorim in fiecare zi, traiesc ca niste cersetori.
Pe instigatori nu-i intereseaza insa adevarul. Ei urasc ceea ce le este superior. Ei nu stiu sa admire. Ei sunt comunistii de azi, care profeseaza ura de clasa fara sa-i mai citeze pe Marx si Lenin.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar
