Creditarea comercială este o componentă importantă a finanţării companiilor din România, iar în ultimii ani s-a reluat tendinţa de creştere a gradului de utilizare a finanţării comerciale în contextul dobânzilor bancare mari. Practic, finanţările comerciale reprezintă circa un sfert din bilanţul companiilor din România, potrivit BNR. Iar în Uniunea Europeană, România este lider în ceea ce priveşte finanţarea comercială.
Aceasta este realitatea: firmele româneşti apelează într-o mare măsură la creditul comercial şi la resursele financiare interne pentru finanţarea activităţii şi doar într-o foarte mică măsură la credite de la bănci autohtone, după cum susţine şi BNR în Raportul asupra stabilităţii financiare. În acelaşi timp, România este la coada Europei în privinţa gradului de intermediere fianciară calculat ca pondere a creditării în PIB şi ca pondere a activelor bancare în PIB.
În aceste condiţii, apar o serie de întrebări: de ce creditul comercial a luat o amploare mai mare în România decât creditul bancar? De ce creditorii comerciali au mai multă încredere în companii decât cei bancari? De ce creditorii comerciali, furnizorii unor companii acceptă să ia riscul, păsuind plăţile pentru mărfuri, în timp ce băncile nu?
