Cunoaşterea sectorului de activitate ar putea să susţină o creditare mai mare, astfel cp banca trebuie să înţeleagă în detaliu cum funcţionează domeniul de activitate al debitorului, este de părere Florin Ilie, vicepreşedinte al ING.
„Ce ar putea să crească, să susţină o creditare mai mare pentru economie este cunoaşterea sectorului de activitate, cât de mult înţelege banca cum ticăie în intimitate, în detaliu, sectorul de activitate al debitorului, al companiei creditate. Diferenţa de cât risc îşi asumă banca depinde de percepţia băncii, depinde de cât de mult înţelege, cât de aliniată este la ce i se întâmplă debitorului, companiei creditate în diferite scenarii de piaţă. Acesta este principalul element care trebuie rezolvat. Noi pe asta ne concentrăm”, a spus Florin Ilie în cadrul evenimentului ZF Bankers 2024.
Ce a mai declarat Florin Ilie în cadrul evenimentului ZF:
· Dacă ceva rămâne blocat în economie, în mâna cuiva sau într-o situaţie de de incertitudine, de neclaritate legală sau neclaritate financiară, atunci avem o problemă şi atunci sărăcim. Dar ca bănci, ele trebuie să-şi înţeleagă sectorul de activitate, aici trebuie să lucrăm mai mult şi noi, ca bănci, şi aici trebuie să ne şi ajute şi companiile, să-şi înţeleagă şi ele sectorul mai bine şi să ne ajute şi pe noi să-l înţelegem.
· Nu totul este ce pare a fi. Se vorbeşte aici despre o creştere şi este evidentă o creştere mai potolită a creditului de corporate faţă de retail, unde creşterea principală este în creditarea pentru persoane fizice şi mai ales pentru ipotecar. Vorbim despre creşteri nete.
· În realitate, o bună parte a creditelor acordate către corporate în România sunt credite pentru fondul de rulment, capital de lucru pentru nevoi curente, credite care trebuie de fapt reînnoite anual. Aşa că, în realitate, fiecare bancă de aici sunt convins că a dat sute de milioane, problema este că vorbim de credite care se reînnoiesc de la an la an, aşa că fiecare an îţi expiră foarte multe credite şi trebuie să creditezi foarte mult numai ca să stai pe loc din punctul de vedere al creşterii nete a bilanţului.
· Sub această apă liniştită a creşterii nete de credite pentru corporaţii, în realitate băncile sunt foarte ocupate cu acordarea de credite. Numai că vorbim de probabil o mutare câteodată a creditului dintr-un sector economic în altul, totul la net rămânând cumva pe acolo, sau o creştere relativ redusă. În realitate, nu vedem această suprafaţă curenţii de adâncime care înseamnă o reconfigurare a creditului de la an la an destul de puternică, în funcţie de nevoile de fond de rulment.
· Întrebarea este de unde vin nevoile de investiţii, una absolut relevantă. O parte din nevoile de investiţii nu se vede în bilanţurile băncilor locale, pentru că în cea mai mare parte nevoia de investiţii este acoperită pe bilanţul statelor, al statului român, al statelor europene care furnizează fonduri europene. În realitate, investiţiile majore în infrastructură, energie şi multe alte, inclusiv în industria prelucrătoare, prin fonduri europene şi prin fondurile naţionale alocate, se vând în bilanţul statului, inclusiv în datoriile statelor. De aceea cumva marea parte a investiţiilor nu se vede în creditare, dar nu înseamnă că nu se întâmplă asta. E o veste bună.
· Nu cred că este o tendinţă premeditată, este un semn al vremurilor, a fost dată de multe lucruri: criză, război, pandemie etc şi toate lucrurile astea au dus la această configurare a susţinerii investiţiilor, inclusiv tranziţia energetică etc. Este un cumul de factori cumva unic, pe care nu l-am mai văzut până acum.
· În sfârşit se întâmplă investiţiile în infrastructură, se întâmplă investiţiile în energie, cred că următorul pas, dacă este să mergem un pic mai departe, este clar să avem investiţii mult mai mari în energie, pentru că până acum nevoile majore au fost şi clar nevoia de fond de rulment, de capital de lucru, nevoile temporare, dar acum vorbim despre nevoi majore de investiţii peste tot în Europa şi nu numai în infrastructura energetică, nu numai în producţie, dar şi în reţea.
· E foarte greu de estimat creditarea privată pe corporate acordată de instituţiile financiare României, dar nu m-ar mira să fie undeva până la 40%-50% din nevoile larg definite ale finanţării în România, sub diferite forme. Nu vorbim numai de creditare bancară, dar vorbim şi de creditul furnizor. Sunt mulţi parteneri din România care sunt creditaţi de partenerii lor din afară. Vorbim de foarte multe canale şi ce spun eu acum nu se referă strict la canalul bancar, nu se referă strict la un anumit segment. O bună parte din creditare se regăseşte în acest canal extern, e normal, dată fiind integrarea noastră foarte mare cu Europa şi poziţionarea noastră pe lanţurile trofice ale fiecărui sector, plus dimensiunea companiilor noastre şi, bineînţeles, prezenţa majoră a multinaţionalelor aici.
· Cred că ar trebui să ne uităm în continuare la ce se întâmplă în energie. Ar fi mai bine cât mai mult să fie în România acest bilanţ, noi ne luptăm pentru treaba asta şi sper ca asta să vedem în continuare, creşterea bilanţurilor băncilor în România. Dar este vorba de energie, infrastructură, agricultură, logistică, cam astea sunt sectoarele.
· Mai bine decât acum nu a mers niciodată. Este frica că ne merge prea bine un pic. Mai bine decât acum n-a mers niciodată. Este foarte bine cum merge. Cele mai multe fonduri europene intrate vreodată au fost anul trecut, iar anul ăsta probabil că vor fi cele mai multe din toată istoria.
· Veniturile cresc în top mondial, mai bine decât atât nu ne-a mers niciodată, nu asta este problema. Problema este dacă vom fi capabili şi de la anul, după ce trece ciclul electoral, să reuşim cumva să menţinem această reţetă de succes care a funcţionat foarte bine ultimii 20 de ani din România şi care ne-a dus de la coada clasamentului undeva destul de bine, în faţa multor ţări europene pe care nu credeam că o să le mai prindem vreodată din urmă.
· Este bine să ne menţinem acest avantaj competitiv al flexibilităţii, al echilibrului bugetar şi al echilibrului tratării din privinţa reglementării şi a taxării a mediului de afaceri echilibrat. Acesta e avantajul României, că România nu este extremă. Unii ar spune că are probleme din cauza asta, dar este un avantaj competitiv major. E bine să rămânem echilibraţi, întregi la minte, astfel încât toate aceste dezechilibre produse de pandemie, tipărirea de bani externă, războiul de lângă noi şi dintre noi să fie tratate cu echilibru, astfel încât să ne păstrăm avantajul competitiv şi după anul viitor.
