Zona construcţiilor şi zona de real-estate sunt sectoarele care au un potenţial vulnerabil din cazua gradului de îndatorare destul de mare al entităţilor care activează în aceste zone, dar în continuare riscul de credit rămâne principalul risc pentru bănci, a spus Radu Popescu, Ofiţer Şef Risc, CEC Bank România, în cadrul Conferinţei ZF Bankers Summit 2024, ziua 1
“Îngrijorări le vedem în zona construcţiilor, în zona de real-estate, asta din cauza gradului mare de îndatorare ale entităţilor care activează în zona aceasta. Din cauza faptului că garanţiile de bună execuţie sunt solicitate pe termen foarte lungi şi antreprenorii nu au garanţii. Nu există o piaţă dezvoltată a garanţiilor. Probabil că odată cu apariţia băncii de dezvolare se vor mai schimba lucrurile aici. Cam acestea sunt sectoarele cu potenţial vulnerabil, dar care nu s-au manifestat încă în momentul de faţă. Riscul de credit rămâne principalul risc pentru bănci. Circa 80% din cerinţele de capital sunt alocate riscului de credit”, a explicat Radu Popescu.
Ce a mai spus Radu Popestu, Ofiţer Şef Risc, CEC Bank Romania
♦ Riscul de piaţă s-a diminuat semnificativ, însă mai rămâne un risc de rată a dobânzii pentru că băncile au în continuare în portofolii volume mari de titluri de stat, care sunt instrumente cu dobândă fixă, cu randament fix şi maturitate mare şi există un mismatch între activele şi pasivele băncilor la dobânzi fixe. Este un potenţial risc şi aici care ar putea duce într-o corelare între cu riscul de credit la o creştere a costului creditului pe termen mediu şi lung. Asta depinde foarte mult de evoluţia dobânzilor la nivelul pieţelor.
♦ Riscul geopolitic este cuantificat atunci când se stabilesc limitele de concentrare pe sectoare. M-aş uita la momentul acesta la nişte riscuri care ar putea converge într-un risc de credit, mă refer la deficitul bugetar şi deficitul de cont curent. Companiile nu înţeleg, dar toate acestea pot duce la scumpirea forţei de muncă.
♦ Începem să găsim din ce în ce mai greu forţă de muncă calificată. Acest lucru converge către o creştere a gradului de îndatorare şi a dificultăţilor de a-şi rambursa creditele la nivelul companiilor şi ne uităm la nivel de companie să aibă o acoperire cât mai bine a serviciului datoriei, să poată face faţă obligaţiilor de plată în condiţiilor creşterii a ratelor dobânzilor. Să nu mai vorbim de scăderea încrederii investitorilor, care duce la o creştere a dobânzii, a costului creditului şi apar dificultăţi de finanţare.
