Cum războiul contra epidemiei de COVID-19 a copleşit sau a solicitat până la limită sistemele de sănătate din unele ţări europene, se poate pune în discuţie rolul spitalelor şi clinicilor private în această luptă.
În cazul Lombardiei, regiunea din Italia lovită cel mai dur de pandemie, experţii spun că faptul că aceasta are o proporţie mai mare de spitale private a făcut ca un număr mai mare de pacienţi infectaţi cu SARS-CoV-2 să ajungă în spitale, devenite astfel bombe biologice. De asemenea, în Lombardia politicile publice se împletesc mai strâns cu afacerile sectorului de sănătate privat. Iar despre politicile autorităţilor locale se spune că sunt puternic influenţate de interesele mafiei. În Franţa, spitalele şi clinicile private au stat mult timp în linia a doua sau chiar a treia a frontului, lăsând astfel ca greul luptei să-l ducă sistemul de stat, spre nemulţumirea unora. În Spania, guvernul a naţionalizat spitalele private, iar în Irlanda statul transformă 19 spitale din sectorul privat în spitale de stat, dar contra cost - 115 milioane de euro pe lună.
Eşecurile Lombardiei în lupta cu pandemia sunt analizate de Financial Times prin comparaţie cu performanţele regiunii învecinate Veneto. Ambele au, pe hârtie, unele dintre cele mai puternice sisteme de sănătate din Europa. Însă în Lombardia, pandemia a produs o catastrofă umană. Acolo, rata mortalităţii printre cei infectaţi cu SARS-CoV-2 este de 17,6% (la începutul lunii aprilie). În Veneto, indicatorul este de 5,6%. În timp ce virusologii atrag atenţia că rata mortalităţii ţine mult de nivelul de testare, ei spun că diferenţa dintre regiuni reflectă puternic şi alţi factori, precum reticenţa autorităţilor din Veneto de a spitaliza pacienţii în comparaţie cu graba autorităţilor lombardiene de a umple spitalele cu oameni. Luca Zaia, guvernatorul din Veneto, a fost primul lider regional din Italia care a pus pe hârtie un plan cuprinzător de testări care implică, printre altele, testări în centrele medicale şi de genul drive-through. Autorităţile de acolo au trecut astfel dincolo de recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care cerea doar testarea şi urmărirea cazurilor suspecte. Veneto, regiune cu ieşire la mare şi cu porturi aglomerate, are de asemenea experţi în boli infecţioase. Dar pentru Giorgio Pal, unul dintre cei mai mari virusologi europeni şi consilier al guvernatorului din Veneto, un factor critic în succesul regiunii este numărul mai mic de pacienţi diagnosticaţi duşi la spital. Ponderea în totalul infectaţilor a pacienţilor duşi la spital pentru tratament clinic la începutul epidemiei a fost de 65% în Lombardia, faţă de 20% în Veneto, unde majoritatea infectaţilor au fost trataţi acasă, la spital ajungând doar cazurile urgente.
Însă Veneto are o reţea mare de clinici mici, care au fost folosite pentru diagnosticare şi tratament astfel încât bolnavii să fie ţinuţi departe de spitalele mari, explică profesorul Pal. Faptul că Lombardia are o proporţie mai mare de spitale private decât Veneto a făcut ca mai mulţi pacienţi bolnavi de COVID-19 să ajungă la spital. De asemenea, administraţia din Lombardia trebuia să facă faţă unor presiuni politice. „În Lombardia, au fost prea multe cazuri acceptate din prima linie, unde se făcea triajul. Premierul Italiei a criticat la început spitalele lombardiene şi se pare că acestea au răspuns prin a crea imaginea că tratează oamenii, nu spunându-le acestora să stea acasă“, spune profesorul Pal. „Cu cât accepţi mai mulţi pacienţi în spitale, cu atât mai multe cazuri ai. Creezi o epidemie în condiţiile în care nimeni nu se îngrijeşte de testarea medicilor şi asistentelor. În felul acesta, duci infecţia acasă“.
Discrepanţele dintre Lombardia şi Veneto se datorează faptului că diferitele regiuni ale Italiei au politici de sănătate diferite.
În Lombardia, pandemia a expus deficitul organizaţional al unui sistem mixt public-privat, considerat pe timp de „pace“ cel mai bun posibil, după cum arată ziaristul italian Roberto Saviano în Le Monde. Lombardia a fost zguduită de episoade grave de corupţie care au legătură cu relaţia dintre puterea regională şi sistemul de sănătate privat. Saviano este specializat pe anchete anti-mafia.
În Franţa, Le Monde pune întrebarea de ce stabilimentele de sănătate private au rămas în linia a doua a luptei cu pandemia şi arată că în actuala criza de sănătate colaborarea dintre spitalele publice şi cele private nu a fost operaţională de la început. Iar acum, deşi privatul este integrat din ce în ce mai bine în dipozitivul de luptă, el încă rămâne utilizat ca rezervă. La o săptămâna după ce Franţa a intrat în stadiul 3 al epidemiei, în lupta cu coronavirusul au fost mobilizate 500 de clinici şi 300 de spitale private. Ministerul sănătaţii le-a cerut să-şi reprogrameze intervenţiile pentru a creşte semnificativ capacitatea de tratament a cazurilor critice. Cu toate acestea, pacienţi sunt transferaţi în regiuni îndepărtate, deşi în regiunile lor de origine există spitale private, iar acest lucru a creat nedumeriri. Federaţia spitalelor franceze explică această situaţie prin faptul că spitalele private sunt în general specializate pe activităţi precum chirurgia, inutile în tratarea cazurilor de COVID-19, în timp ce sistemul de sănătate de stat este mult mai bine pregătit pentru lupta cu pandemia.
Astfel, spitalele private au fost mai greu de mobilizat pentru a prelua pacienţi infectaţi. Unii acuză timpul prea mare de care autorităţile au avut nevoie pentru a schimba obiceiurile în spitalele private, aceasta în timp ce unele spitale publice erau copleşite de numărul mare de bolnavi. Alţii arată spre timpul prea mare şi spre birocraţia de care este nevoie pentru ca spitalele private să primească autorizaţii pentru tratarea bolnavilor de COVID-19. În ceea ce priveşte transferul bolnavilor în alte regiuni, explică autorităţile, acest lucru este făcut pentru a obţine un spaţiu de manevră cât mai mare acolo unde pandemia a lovit dur.
În Spania, guvernul a naţionalizat toate spitalele şi toţi furnizorii de servicii de sănătate din ţară.
În Irlanda, guvernul a ajuns la un acord pe trei luni cu Asociaţia Spitalelor Private pentru a transforma temporar 19 spitale private în spitale publice sub controlul autorităţii de sănătate. Aceste spitale vor trata atât pacienţi cu Covid, cât şi pacienţi cu alte afecţiuni. Ziarul Irish Sun a calculat că acordul va costa statul 115 milioane de euro pe lună.
