O "Istorie politica a literaturii romane" este un proiect interdisciplinar ambitios prin anvergura si inedit prin abordare, avand drept obiectiv elaborarea unui tratat care sa comenteze literatura romana din perspectiva influentelor si a interferentelor sale cu politicul. Proiectul poarta semnatura a patru cunoscuti istorici literari din tara noastra: universitarii clujeni Ioana Bot si Stefan Borbély, carora li s-au alaturat profesorul universitar Mircea Anghelescu si criticul literar Dan C. Mihailescu. Prof. univ. Stefan Borbély, de la Facultatea de Litere a Universitatii Babes-Bolyai, crede in reusita acestei initiative si ne dezvaluie traseul unei idei care are, inca de pe acum, un larg ecou in lumea literara.
- Manifestul-program al proiectului, care poate fi consultat si pe internet, se intituleaza "Este nevoie de o istorie politica a literaturii romane?". Este, intr-adevar, nevoie?
- Fireste, este nevoie, altminteri nu am fi declansat "actiunea", in conditii de totala transparenta. Textul-pilot, citit la Colegiul Noua Europa din Bucuresti in data de 9 decembrie 2005, a fost distribuit in prealabil, pe internet, tuturor celor interesati. in consecinta, el nu a mai surprins pe nimeni, decat, eventual, pe cei neavizati sau pe cei rau-intentionati. Opinia publica romaneasca se acomodeaza mai greu cu ideea ca anumite proiecte pot fi promovate fara ascunzisuri. Noi am propus transparenta si din dorinta de a lansa o invitatie de asociere tuturor celor care vor sa se implice in proiect. Comunitatea noastra literara este - asa cum se spune aproape intotdeauna - o "breasla", ceea ce inseamna, pe langa alte lucruri, si conturarea unor foarte puternice idiosincrazii de interior. Un proiect interdisciplinar, cum isi propune sa fie al nostru, porneste de la deconstruirea unor asemenea cutume consensuale. Suntem convinsi ca prin atragerea specialistilor din alte discipline (filosofi, istorici, politologi) vom avea numai de castigat.
M-ati intrebat, insa, daca este sau nu nevoie de o recontextualizare a literaturii noastre din perspectiva istoriei ideilor politice si a mentalitatilor, ori din perspectiva ideologiei. Este nevoie din cel putin trei motive simple. in primul rand, nu s-a mai facut asa ceva in mod sistematic, diacronic, comprehensiv. Exista texte partiale, punctuale, dar nu si un tratat care sa urmareasca evolutia in timp a relatiei dintre literatura si fenomenul politic. in al doilea rand, pana in decembrie 1989, tema a fost tabuizata la noi: cenzura nu admitea sa discuti competent, obiectiv, liberalismul interbelic, de exemplu. Asemenea teme trebuie cercetate. Al treilea motiv este si cel mai delicat, fiindca porneste de la blocajul metodologic pe care l-a inregistrat studiul literaturii noastre din cauza preeminentei criticii foiletonistice. Daca urmariti prestanta sociala a criticii noastre foiletonistice de-a lungul timpului, si mai ales in ceausism, veti constata ca, dincolo de rolul distribuitorului de prestigiu, asigurat de cronichete de 3-4 file sprintar scrise, mecanismul acestei critici a blocat - cu voie sau fara - toate eforturile de innoire metodologica a criticii noastre literare. Exemplul cel mai recent al acestei inertii hedoniste este Istoria... lui Alex Stefanescu.
- Aproape o data cu lansarea publica a acestei idei, ea a si fost catalogata drept "subversiva". Puteti dezvalui cateva dintre directiil4e "subversive" care i-au nelinistit pe unii literati?
- Propunerea cea mai "otravita" pe care i-o poti face criticului literar roman - mai ales celui care se bucura de un succes de public incontestabil, intretinut de prezenta saptamanala intr-o revista centrala - este sa ii sugerezi ca metodologia sa este revoluta si ca s-ar impune sa fie revizuita. Critica noastra foiletonistica, pe care o tot citim prin reviste, a dat nastere si unor sinteze camuflate, piezise: criticii nostri si-au pus cap la cap cronicutele si le-au decretat "sinteze". Toate acestea se petrec, desigur, cu complicitatea gratioasa a scriitorilor, fiindca nimic nu e mai placut pentru scriitorul roman decat sa se vada eternizat intr-o cronicheta. Aceasta cultura frivola e total demonetizata in Occident: suntem printre ultimii care o practicam. Proiectul nostru va deconstrui multe asemenea simbioze rasfatate: e firesc, asadar, sa irite.
- Ce semnificatie acordati termenului "politic" in sintagma sus-mentionata?
- in cele trei dezbateri publice pe care le-am avut pana acum - doua la Bucuresti, una la Cluj -, acesta a fost termenul care a suscitat cele mai multe discutii. Ne-am propune, intr-o prima instanta, o inventariere obiectiva, nepartinitoare, a implicarii politice efective a scriitorilor romani. Nu atat participarea ne intereseaza, cat efectele: unii au fost liberali in momente autohtonizante, altii, dimpotriva, au fost conservatori in faze culturale liberale. Unii au blocat, prin prestigiu personal, proiecte colective benefice, altii au colaborat cand nu era cazul. Nu ne propunem sa judecam, ci sa intelegem: de ce se opunea, de pilda, Eminescu caii ferate sau de ce a fost preferat Goga pentru functia de prim-ministru, intr-un context in care toate celelalte optiuni pareau mai bune.
Ne-ar mai interesa, apoi, modul in care armatura politica si ideologica a unor epoci a influentat crezul si opera scriitorilor nostri. Cutuma noastra interpretativa de pana acum, preluata si de catre scoala, a pus in umbra suportul material, ideologic al unor opere, insistand cu precadere pe canonul estetic. Pentru peceptia noastra majoritara, scriitorul roman generic este o fiinta hieratica, necontextuala, lipsita de carne si de sange, traitoare intr-un turn de fildes, interesata exclusiv de fiorul cristalin al capodoperei. Ne propunem sa deconstruim aceasta stereotipie, sa recontextualizam esteticul, reintegrandu-l in structura sociala in care el apare ca mesaj.
- Cand si unde a aparut ideea unei asemenea abordari? Cine o tuteleaza institutional?
- S-a sugerat, unilateral, ca ar fi o extensie a ecuatiei transferurilor simbolice din opera lui Bourdieu si ca s-ar fi "copt" la un colocviu international bucurestean, la care intamplator am participat. Cand am lansat ideea, in decembrie 2005, nu ma gandeam deloc la asa ceva. Mi se parea, pur si simplu, ca o istorie politica a literaturii noastre ar reprezenta cadrul metodologic prin care anumite lucruri pot fi intelese mai bine. Am propus proiectul sub auspicii strict constructive: nu ca pe un tratat care s-ar opune altor sinteze, reale sau camuflate, ci ca pe unul care faciliteaza o intelegere. Sub acest aspect, opinia coordonatorilor concorda: intelegerea noastra in privinta evolutiei diacronice a literaturii romane se va nuanta, va creste o data cu elaborarea cartii. Am propus proiectul nu pentru a impune, dictatorial, o perspectiva, ci in primul rand pentru a invata din derularea lui.
Logistica, minimala pentru moment (intalniri din doua in doua luni), este asigurata de catre Colegiul Noua Europa din Bucuresti, caruia ne-am adresat si din dorinta de a sugera un standard intelectual ridicat. Colegiul este o stacheta foarte inalta: cei care vor dori sa ni se alature trebuie sa o sara, nu sa se strecoare pe sub ea. De asemenea, revista Observator Cultural ne asigura "camera de rezonanta", publicand toate textele-pilot si o recenzie a dezbaterilor. Speram sa terminam pana prin 2009, dar ni s-a cerut si un volum-pilot - sau chiar doua -, pe care speram sa-l/sa le punem pe piata in 2007 si 2008.
