De altfel, chiar Malevich a fost atunci uimit de descoperirea sa si, vreme de o saptamana, nu a dormit si nu a mancat nimic. Desi unii detractori il considera mai mult un teoretician, un tactician al sentimentului, arta lui Malevich reprezinta un punct de cotitura in istoria artei, descoperirea sa epocala fiind autonomia culorii si a formei.
In expozitia de la Barcelona se poate vedea interesul sau permanent pentru culoare si energia pe care aceasta o dezvolta in economia tabloului, generand volum si miscare. El imbina delicatetea cu forta, staticul cu dinamicul, volumul cu aplatizarea, inocenta cu experienta, primitivismul cu profunzimile simbolice. Artistul s-a nascut in 1878 langa Kiev, din parinti polonezi. A inceput sa picteze la 15 ani. Natura il impresiona cu transformarile ei continue. Il fascina alternarea zilei cu noaptea, furtunile, fulgerele dar si linistea de dupa furtuna. Ii placea "sa priveasca stelele luminoase pe cerul negru ca un corb". Cauta sa surprinda atmosfera unui peisaj sau a unei scene preluate din cotidian, cu ajutorul culorii, si nu al luminii, ulterior va spune: "lumina metalica a modernitatii este diferita de lumina lumanarii de seu de la Rubens sau Rembrandt". In creuzetul artei sale de inceput se regasesc influente diverse, de la primitivii rusi din icoanele ortodoxe la noile curente europene precum fovismul, cubismul, futurismul.
Manifestarile revolutionare din Rusia de la sfarsitul primului razboi mondial, se fac pe fundalul unor fierberi sociale, politice si artistice. Se doreste noul cu orice pret. Arta trecutului, in slujba statului si religiei nu mai poate ilustra noua gandire si simtire, ce au nevoie de puritatea suprematismului. Mai tarziu, Malevich va spune: "Am incercat sa eliberez lumea de povara moarta a lumii reale", "de aceea m-am refugiat in forma patratului", privit ca punctul zero al experientei vizuale pe suprafata nuda a tabloului. Atunci cand a pictat controversatul sau patrat alb pe fond alb, s-a vorbit despre sinuciderea picturii dar si despre resurectia ei. In 1919 Malevich este numit profesor la scoala Nationala de Arta Aplicata din Moscova, dar, cativa ani mai tarziu, cand arta moderna cade in dizgratie, este mutat la Leningrad, unde continua sa predea, admirat de un grup restrans de prieteni. In 1926 este publicata la Bauhaus, cartea sa Lumea non-reprezentarii, izvorata din manifestul suprematist din 1915, si merge in Germania, unde spera sa gaseasca o slujba la Bauhaus, care insa nu i se ofera. Revenit in Rusia stalinista este acuzat de a fi un burghez si un formalist, dar continua sa lucreze, uneori reluand tendinte stilistice mai vechi, sau redand in lucrarile lui drama colectivizarii agriculturii, inceputa in 1929, in portrete cu chipuri fara trasaturi, stigmatizate, mutilate, alaturi de cosciuge sau de case fara deschideri. In ultima perioada a vietii, incearca sa stabileasca o legatura cu istoria artei, cu arta Renasterii indeosebi, in autoportrete cum ar fi cel din 1933, anul in care s-a imbolnavit de cancer. Acest autoportret ca principe al pictorilor, semnat cu un patrat negru, ce evoca legaturile sale continue cu suprematismul, il reprezinta pe artist intr-o poza orgolioasa sugerand dezacordul pictorului fata de politica lui Stalin. Malevich moare in 1935, si arta sa s-a aflat un timp intr-un con de umbra, pentru ca postbelic ea sa capete locul pe care il merita.
