Victorie asupra obiectului, asupra lumii reale in favoarea lumii ca "non-reprezentare", descatusare din lanturile figurative ale picturii academice, arta ucrainianului-ruso-polonez Kasimir Malevich (1878-1935) a rasturnat valorile plastice la inceputul secolului XX, pavand drumul unei noi viziuni in care picturalitatea castiga in fata anecdoticului. La Barcelona, vreme de trei luni, pana la 25 iunie 2006, are loc o expozitie eveniment, dedicata acestui creator al abstractiei absolute si amplasata in incinta unei alte opere fundamentale - Casa Mila proiectata de Antoni Gaudi. Organizata de Fundatia Caixa Catalunya, retrospectiva prezinta 102 lucrari ale artistului, picturi si desene, "arhitectone" (piese arhitecto-sculptorice) si carti ce urmaresc traiectoria lui Kasimir Malevich de la inceputurile sale impresionist-simboliste, pana la suprematismul care l-a consacrat, trecand prin compozitiile "alogice" si cubofuturiste, pentru a reveni la sfarsitul vietii la figura intr-un realism abstract cu implicatii social-politice. Sunt expuse desenele pregatitoare pentru scenografia si costumele operei "Victoria asupra soarelui" de M. Matyushin si A. Kruchonykh, pusa in scena in 1913 ca o performance avant-la-lettre unde apare pentru prima oara in opera lui Malevich patratul negru pe fond alb, in aceasta piesa unde captura astrului solar reprezinta victoria asupra fantasmelor si iluziilor realului. Cu ajutorul suprematismului, al carui Manifest il scrie in 1915, Malevich vrea sa gaseasca sensul picturii absolute, suprematia emotiei, a sensibilitatii si simtirii pure in arta, energia culorii generatoare de forma si miscare, potentialul meditativ al monocromiei. Pentru asta, el se foloseste de figuri elementare cu mari virtuti simbolice: cercul, patratul, crucea. Ezoteric, cercul simbolizeaza eterna reintoarcere a lucrurilor si miscarea neincetata a vietii, in vreme ce patratul reprezinta perfectiunea paradisului, stabilitatea cosmosului dupa interventia divinitatii creatoare. Cvadratura cercului indica intelepciune, cunoasterea legilor ce guverneaza creatia, iar crucea este simbolul unirii cerului cu pamantul, sinteza naturii animale si spirituale a omului. La Malevich, patratul negru este simtirea si albul este golul de dincolo de simtire, ele pot fi comparate cu simbolurile omului primitiv neornamentale, elemente de perceptie a ritmului, care nu se regaseste doar in sunete ci si in tacere. Este o arhitectura a vibratiei psihice ce poate fi transpusa din bidimensionalitatea panzei in spatiu. In pictura, formele geometrice simple sunt dispuse in compozitii dinamice unde redau sentimentul miscarii, vitezei, zborului, ritmului. In sculpturile arhitectonice, orizontale sau verticale, artistul isi transpune viziunea suprematista in spatiu, unde elimina simetria, alege materiale diverse pentru senzatia lor abstracta, combinandu-le in constructii albe pe fundatii cubice, in ansambluri care sfideaza legile gravitatiei, unde piesele grele sunt sustinute de piese usoare. Culmea Suprematismului sau in pictura a fost patratul alb pe fond alb din 1918, apogeul monocrom si infinitul "desertului" non-reprezentarii, cum fusese numit demersul sau in 1913 de catre un public contrariat care afirma atunci "tot ce iubeam s-a dus, nu ne-a ramas nimic, decat desertul...". Pentru Malevich insa, acest nelinistit intr-o lume nelinistita, varf de lance al avangardei ruse, aceasta era expresia radicala a protestului sau impotriva materialismului epocii in care traia. De altfel, chiar Malevich a fost atunci uimit de descoperirea sa si, vreme de o saptamana, nu a dormit si nu a mancat nimic. Desi unii detractori il considera mai mult un teoretician, un tactician al sentimentului, arta lui Malevich reprezinta un punct de cotitura in istoria artei, descoperirea sa epocala fiind autonomia culorii si a formei.
In expozitia de la Barcelona se poate vedea interesul sau permanent pentru culoare si energia pe care aceasta o dezvolta in economia tabloului, generand volum si miscare. El imbina delicatetea cu forta, staticul cu dinamicul, volumul cu aplatizarea, inocenta cu experienta, primitivismul cu profunzimile simbolice. Artistul s-a nascut in 1878 langa Kiev, din parinti polonezi. A inceput sa picteze la 15 ani. Natura il impresiona cu transformarile ei continue. Il fascina alternarea zilei cu noaptea, furtunile, fulgerele dar si linistea de dupa furtuna. Ii placea "sa priveasca stelele luminoase pe cerul negru ca un corb". Cauta sa surprinda atmosfera unui peisaj sau a unei scene preluate din cotidian, cu ajutorul culorii, si nu al luminii, ulterior va spune: "lumina metalica a modernitatii este diferita de lumina lumanarii de seu de la Rubens sau Rembrandt". In creuzetul artei sale de inceput se regasesc influente diverse, de la primitivii rusi din icoanele ortodoxe la noile curente europene precum fovismul, cubismul, futurismul.
Manifestarile revolutionare din Rusia de la sfarsitul primului razboi mondial, se fac pe fundalul unor fierberi sociale, politice si artistice. Se doreste noul cu orice pret. Arta trecutului, in slujba statului si religiei nu mai poate ilustra noua gandire si simtire, ce au nevoie de puritatea suprematismului. Mai tarziu, Malevich va spune: "Am incercat sa eliberez lumea de povara moarta a lumii reale", "de aceea m-am refugiat in forma patratului", privit ca punctul zero al experientei vizuale pe suprafata nuda a tabloului. Atunci cand a pictat controversatul sau patrat alb pe fond alb, s-a vorbit despre sinuciderea picturii dar si despre resurectia ei. In 1919 Malevich este numit profesor la scoala Nationala de Arta Aplicata din Moscova, dar, cativa ani mai tarziu, cand arta moderna cade in dizgratie, este mutat la Leningrad, unde continua sa predea, admirat de un grup restrans de prieteni. In 1926 este publicata la Bauhaus, cartea sa Lumea non-reprezentarii izvorata din manifestul suprematist din 1915, si merge in Germania, unde spera sa gaseasca o slujba la Bauhaus, care insa nu i se ofera. Revenit in Rusia stalinista este acuzat de a fi un burghez si un formalist, dar continua sa lucreze, uneori reluand tendinte stilistice mai vechi, sau redand in lucrarile lui drama colectivizarii agriculturii, inceputa in 1929, in portrete cu chipuri fara trasaturi, stigmatizate, mutilate, alaturi de cosciuge sau de case fara deschideri. In ultima perioada a vietii, incearca sa stabileasca o legatura cu istoria artei, cu arta Renasterii indeosebi, in autoportrete cum ar fi cel din 1933, anul in care s-a imbolnavit de cancer. Acest autoportret ca principe al pictorilor, semnat cu un patrat negru, ce evoca legaturile sale continue cu suprematismul, il reprezinta pe artist intr-o poza orgolioasa sugerand dezacordul pictorului fata de politica lui Stalin. Malevich moare in 1935, si arta sa s-a aflat un timp intr-un con de umbra, pentru ca postbelic ea sa capete locul pe care il merita.
