Elementele disparate ale titlului fac pandant unei expozitii care se compune din mai multe fragmente, piese pe care le poti asambla dupa dorinta, pentru ca nu au o coeziune formala si nu invita privitorul la un traseu prestabilit. Simbolic parca, chiar de la intrare te intampina litere de diverse marimi, fonturi si culori raspandite pe jos, aparent aleator, in randuri care compun totusi un sir coerent de cuvinte. "Liantul" care leaga totusi piesele video, instalatiile si fotografiile se numeste Theo Pelmus. Nascut in 1974, artistul s-a stabilit din 2003 in Canada, la Ontario, si face parte din doua grupuri internationale de artisti, Hybrid si Fusion, prezente in expozitie cu cate un film.
Hybrid este alcatuit din patru artisti si un critic, si emite discursuri plastice sau verbale despre comunicare, despre surmontarea distantelor fizice, mai usor de escamotat decat cele mentale, despre prezenta si absenta, despre realitate virtuala si prietenie reala, despre coeziune si faramitare. Isi pune probleme precum configurarea unei identitati de grup viabile, flexibile, o identitate care sa includa de la bun inceput faramitarea discursului, distantele, pluralitatea de vederi - un "exercitiu de dinamica grupurilor", cum il numeste sagalnic Stefan Tiron. Fusion este un grup ce contine deocamdata 28 de artisti din 11 tari, grup cu resedinta la Copenhaga. Printre fondatori se afla Octavian Neagu si Mariella Brandusa, romani emigrati in Danemarca in 1989. Proiectul a pornit in februarie 2004 si are ca tinta crearea unei serii de evenimente culturale in Danemarca si in tarile de origine ale participantilor.
Expozitia se vrea a fi o materializare a unui spatiu de dialog cu ceilalti, o recreere a "atelierului artistului ca spatiu de exil in emigratie" si ca "prezentare a procesului de dezvoltare a conceptelor in laboratorul propriu". Se alcatuieste o poveste despre alcatuirea unui grup si pastrarea identitatii, despre inserarea intr-un alt spatiu, despre pastrarea legaturilor cu ceilalti, despre dialog si monolog. Discursul expozitional este rupt, fragmentat, un puzzle imagistic si ideatic. Precum in viata personala a artistului, medii complet diferite, oameni si trairi la fel de diferite se intersecteaza permanent si se completeaza reciproc, si spatiul expozitiei este ocupat de trei discursuri diferite care se incheaga intr-o atmosfera comuna.
Pe un monitor ruleaza un film al grupului Hybrid, o meditatie articulata in limbaj instalationist asupra conceptelor de alb si de negru (BLACKSISAUWHITE) asa cum apar ele in limbaj si asa cum dezvaluie obisnuinte mentale si delimitari valorice. Un alt film, Ambasadorii al grupului Fusion, prezinta doua monologuri pe cale sa devina candva un dialog, un film despre clisee. Doua personaje se rostesc fiecare asupra realitatilor tarii celuilalt, in locuri comune si prejudecati. Titlul ales vizeaza tabloul din secolul 16 al lui Hans Holbein, amintind o renastere culturala si descoperirea unor noi lumi. O sintetica istorie despre globalizare, in fond un discurs pe marginea aceleiasi probleme a pastrarii identitatii si a fricii de a o pierde, intr-o lume in miscare, in care asistam la o fuziune a culturilor.
In centrul spatiului galeriei este recreat un alt spatiu - cel al atelierului lui Theo Pelmus din Ontario -, o camera neagra, posibila aluzie la "cutia neagra" si la informatiile depozitate in interiorul ei. Contine doua monitoare, dintre care unul isi proiecteaza imaginea mai intai intr-o oglinda inainte de a ajunge la privitor, trimitere la reflectarea lumii in ochii artistului si a lucrarii in ochii privitorului. De jur imprejurul "atelierului" - fotografii ale unor fotografii (ale aceluiasi atelier) trimit iarasi gandul la reflectare - la a reflecta, mai precis. Cum spune autorul, "Aceasta nu este o expozitie ci o reconstructie mentala a spatiului de lucru. Privitorului i se dau datele necesare pentru propria REPREZENTARE."
