Vulnerabilităţile care afectează sectorul bancar şi statabilitatea financiară sunt legate de conflictele geopolitice, de dezechilibrele macroeconomice şi de rata creditelor neperformante, susţine Florian Neagu, director general adjunct direcţia de stabilitate, BNR.
„Vulnerabilităţile care afectează sectorul bancar şi stabilitatea financiară sunt în momentul de faţă exogene sectorului bancar, care poate fi şi cu bune, şi cu rele. În sensul că, pe primele locuri vedem vulnerabilităţile generate de conflictele geopolitice actuale, care pot evolua şi consecinţele pot fi distructive. Nu ştim în ce direcţie vor merge lucrurile aceastea. A doua vulnerabilitate este legată de dezechilibrele macroeconomice, atât deficitul fiscal, cât şi deficitul de cont curent rămân la niveluri importante şi vor trebui să se ajusteze. Procesul acesta de ajustare presupune anumite costuri, cum vor fi gestionate astfel încât procesul să aibă loc cât mai ordonat. Rămâne de văzut, însă cel mai probabil vom vedea constrângeri care vor veni pe acest canal în viitor şi, prin urmare, care va fi mecanismul de transmisie de la economia reală către sectorul bancar. Al treilea lucru este rata creditelor neperformante, care este la un nivel scăzut comparativ cu ce am înregistrat în trecut. Vedem o creştere, este aşteptată, nu este deloc surprinzătoare, este în linie cu evoluţiile similare la nivel european şi presupune prudenţă în a vedea cum pot fi gestionate riscurile”, a spus el în cadrul evenimentului ZF Bankers Summit 2024.
Aspectele pozitive ţin de capacitatea de a finanţa economia şi de educaţia financiară, crede Florian Neagu.
„Avem un sector bancar sănătos, capacitatea de a finanţa economia este prezentă atât din perspectiva capitalului, cât şi din perspectiva lichidităţii. De asemenea, văd o implicare tot mai mare a sectorului bancar în a sprijini proiecte care sunt importante la nivel naţional, atât pe culoarul fondurilor europene, cât şi pe partea de a îmbunătăţi educaţia financiară atât a populaţiei, cât şi a antreprenorilor. Aşteptările noastre sunt ca o asemenea ameliorare a educaţiei financiare să contribuie şi mai mult la o o creştere a intermedierii financiare sănătoase a sistemului financiar”, a detaliat el.
Ce a mai declarat Florian Neagu în cadrul evenimentului ZF:
· Acest subiect al stabilităţii financiare şi al politicii macropodenţiale a căpătat multă tracţiune după criza financiară globală, iar politica macropodenţială va juca un rol tot mai mare în paleta de politici ale autorităţilor, alături de politica monetară şi politica fiscală.
· Am văzut că ieri că mesajul general este optimist, aşa că primul meu mesaj ar fi de prudenţă. Doar dacă ne uităm la principalele riscuri care sunt în prezent atât în România, cât şi pe plan internaţional, conflicte geopolitice importante, un război la graniţa României în desfăşurare, dezechilibrele macro-economice rămân importante.
· Sănătatea sectorului bancar din România a continuat să se consolideze. Constatăm că, pentru toţi indicatorii principali după care se evaluează sănătatea financiară a a unui sector bancar, noi suntem cu valorile în zona verde, atât în ceea ce priveşte solvabilitate, lichiditatea, calitatea activelor, profitabilitatea.
· Spre comparaţie, pentru că susţinem ideea că sănătatea financiară a sectorului bancar din România continuă să se menţină peste valorile medii europene, în Uniunea Europeană mai sunt zone care ar presupune îmbunătăţiri. Însă, uitându-ne cum s-a comportat sectorul bancar european în general şi sectorul bancar din România după turbulenţele de anul trecut, când am avut şi probleme în sectorul bancar american şi în sectorul bancar elveţian, am văzut o capacitate peste aşteptări a sistemului financiar de a face faţă şocurilor.
· Rata creditelor neperformante a a fost cea mai mare problemă în Europa, în sectoarele bancare din Europa după criza din 2008 şi continuăm să monitorizăm cu atenţie acest indicator. Vedem că în România s-a înregistrat deja un platou şi este deja o uşoară creştere a ratei creditelor neperformante. Evoluţia este în linie cu ce se întâmplă la nivel european şi este conform aşteptărilor. Nu este nicio surpriză. O pondere importantă în calculul acestei rate este formată de expunerile guvernamentale directe, ceea ce mai aduce cam un punct procentual la rată.
· Ce aş vrea să subliniez este că trebuie să ne pregătim pentru a face faţă unor eventuale evoluţii nefavorabile. Sectorul bancar are şi o un grad bun de acoperire a pierderilor aşteptate cu provizioane, are şi un grad bun de acoperire a pierderilor neaşteptate cu capitaluri şi ne-am aştepta să vedem o pregătire rezonabilă şi din partea sectorului real. De exemplu, a folosi perioadele bune care s-au manifestat în anii anteriori pentru a-ţi consolida solvabilitatea firmelor.
· Avem o mare vulnerabilitate în economie, o pondere foarte mare de companii subcapitalizate şi aşteptările noastre ar fi fost ca în anii anteriori, când profiturile au fost semnificative în economia reală, să vedem o parte din aceste profituri capitalizate.
Dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în ultimii 4 ani, constatăm că ponderea dividendelor în total profituri în cazul economiei reale a fost de 107%, ceea ce înseamnă nu mai că nu s-a capitalizat economia, ci că s-au şi scos din rezervele făcute în în anii anteriori.
· Ceea ce este sursă de îngrijorare pentru că vine pe un fond structural al acestei vulnerabilităţi de sub-capitalizare cronică a economiei. Spre comparaţie, sectorul bancar din România a avut şi el ani buni de profitabilitate, dar ponderea dividendelor în total profit este undeva de 47%, ceea ce înseamnă că mai bine de jumătate din tot profitul obţinut de sectorul bancar nu a fost distribuit către acţionari şi a fost distribuit către capitalizarea băncilor.
· Este o sursă de preocupare pentru că, uitându-ne la crizele anterioare, nu numai din România, de pe mapamond, canalul principal de risc vine din direcţia companiilor financiare. De altfel, rata creditelor neperformante din această direcţie a fost cea mai mare. Media în Uniunea Europeană la apogeu a fost peste 22%, rata creditelor neperformante generată de companii.
· O altă vulnerabilitate pe care o avem e legată de nivelul foarte scăzut de intermediere financiare, cel mai mic nivel de intermediere financiară din Europa. Avem dovezi în a cupla acest nivel şi cu modul în care firmele se finanţează.
· Vedem că România iese în evidenţă, firmele din România se împrumută de departe de departe cel mai mult folosind credite comerciale comparativ cu comportamentul similar din celelalte ţări din Uniunea Europeană. La prima vedere ai zice că ar putea fi o strategie bună, sunt credite comerciale, au cost zero, obţii lichiditate când ai nevoie, însă analize mai detaliate arată că nu este deloc aşa.
· De exemplu, rata creditelor neperformante la creditele comerciale este de trei ori mai mare decât neperformanţa la creditele bancare. Şi a rămas la niveluri ridicate în în în ultimul deceniu, nu este ceva trecător. Sunt mai multe consecinţe ale acestui lucru. Atunci când companiile preferă să apeleze mai mult la creditul comercial, partea de intermediere financiară şi sprijinul pe care îl pot acorda băncile scade.
· Avem cea mai mare pondere a creditului comercial în Uniunea Europeană şi cea mai mică pondere a creditului bancar din Uniunea Europeană. De asemenea, asta vulnerabilizează şi sectorul companiilor, pentru că în momentul în care ai o pondere mare a acestei finanţări şi riscul de credit este semnificativ.
· De asemenea, pot aduce în discuţie şi problema de lichiditate pentru că, într-un fel poţi să îţi gestionezi nevoile de lichiditate folosind un credit comercial şi într-un alt fel un credit bancar. Am văzut în situaţia firmelor, în foarte multe cazuri, entităţi care utilizează creditul comercial pentru a finanţa proiecte pe termen mediu şi lung, ceea ce este nesustenabil. Situaţia în care firmele din România apelează semnificativ la finanţare folosind credit comercial nu e de ieri, de azi. Aşa erau cifrele şi acum un deceniu şi acum două decenii.
· Colegii mei au analizat în fiecare an mai bine de 600.000 de entităţi ca să vadă care este reţeta de succes a firmelor care au reuşit să crească, să obţină profituri semnificative, să-şi dezvolte activitatea şi am găsit în total cam 2.500 de asemenea entităţi pe care le-am putea numi firme de succes din 2007 până în prezent. Nu ştiu dacă este mult sau puţin, dar avem trei lecţii pe care le putem învăţa de la acestea şi pe care le putem promova şi pentru ceilalţi antreprenori.
Prima lecţie ar fi că trebuie să ţii bilanţurile în ordine, şi e o lecţie pe care o vedem foarte des că nu este pusă în aplicare în economia noastră, mai ales în perioadele bune, euforice. Sunt comportamente în care antreprenorii au un optimism, care nu este susţinut foarte bine.
· Evoluţia nominală a PIB-ului din ultimul timp a fost influenţată de mulţi factori şi este discutabil în ce măsură o asemenea evoluţie poate continua întrucât, uitându-ne la dezechilibrele macro-economice care au fost însoţite, respectiv deficitele fiscale mari şi deficitele de cont curent mari, este posibil ca soluţia de optim să fie undeva cu o creştere economică ceva mai temperată, în paralel cu echilibre macroeconomice.
· De aceea, faptul că în termen nominal creditul nu a putut ţine pasul creşterii produsului intern brut nu este neapărat o problemă, mai ales şi că, dacă ne uităm în structura economiei, cam 75% din ce au băncile în portofoliu sunt IMM-uri cu capital autohton. De aceea, ca să avem o imagine mai clară despre cum a evoluat creditul, trebuie să aducem în discuţie şi cum s-au finanţat firmele cu capital străin. Şi asta o vedem în datoria externă a ţării. Parcă ne-am dori mai mult să vedem o finanţare mai mare de la intern decât de la extern.
· Un alt mesaj, având în vedere ponderea foarte mare a firmelor cu capital autohton în portofoliul băncilor, există o relaţie foarte strânsă însă între cum vor evolua aceste două sectoare, sectorul firmelor şi sectorul bancar. De aceea, a sprijini o evoluţie cât mai solidă a capitalului autohton în firme, pe cale de consecinţă, va sprijini şi sănătatea financiară a sectorului bancar.
· Creditul comercial este mai mult decât dublu ca volum decât creditul bancar.
Şi sectorul populaţiei are unele provocări. Rezultatele din ultimul Eurobarometru legat de deţinerile de produse financiare în ultimii doi ani în România versus Uniunea Europeană arată că apetitul populaţiei la nivel european pentru plasamente în cripto-active este în creştere semnificativă, de 6%. La noi este de 8%. Aceste cripto-active, uitându-ne cum au evoluat până în prezent, au o volatilitate cam de opt ori mai mare decât cele mai volatile active financiare tradiţionale. De asemenea, cripto-activele au o legătură mai mult decât modestă cu economia reală, nu finanţează mai deloc investiţii în economia reală, sunt, aşa cum am văzut din statisticile europene şi internaţionale, către speculaţii, fraude sau spălare de bani.
· În aceste condiţii, în care populaţia din România are deţineri de cripto-active peste media europeană, pot apărea unele probleme şi provocări pentru sistemul financiar. Pentru că, în loc să plasezi banii în piaţa de capital, în fonduri de pensii sau depozite bancare, mergând în cripto-active, capacitatea de dezvoltare a sistemului financiar poate fi afectat. Problemele pentru politica monetară sau chiar pentru stabilitatea financiară în prezent nu ar avea implicaţii atât de mari, întrucât sumele încă sunt modeste.
· Ceea ce contează este comportamentul de finanţare, dacă nu cumva este mai mult comportament nu pentru plasament de câştig, ci pentru gambling. Aici fac legătura cu analiza tranzacţiilor la plata cu cardul făcute printr-un canal la distanţă, ceea ce plătim cu cardul pe net şi vedem că pe primul loc ca număr de tranzacţii făcute de români cu cardul pe net sunt pariurile, inclusiv biletele de loterie, jetoane, jocuri de cazino şi tot aşa. Ca sume, în continuare rămân relativ modeste. Dntr-un total de aproape 100 de miliarde de lei tranzacţii cu cardul în online, pe această destinaţie, care ocupă, după criteriul volumului, locul al doilea, avem cam 10 miliarde de lei. Ca volume încă nu este o problemă pentru politica monetară, vorbesc aici de nişte comportamente.
· Un mesaj pe care l-am pregătit este legat de evoluţiile din economia reală. Ne dorim să avem o economie în care valoarea adăugată să fie cât mai mare, iar evoluţiile din ultimele decenii au fost grozave, inclusiv în în ceea ce priveşte dinamica parităţii puterii de cumpărare. În structură, în ponderea majoritară în termen relativi după cum este formată valoarea adăugată brută în ţară vedem că domeniile precum commerţ, transporturi, depozitare au mai bine de o treime din valoarea adăugată produsă în ţară.
· Partea bună este că domeniile care presupun un nivel de cunoaştere mai ridicat, numite knowledge intensive au cunoscut o creştere semnificativă în valoarea adăugată din ţară.
Avem aici IT-ul, telecomunicaţii şi altele. Problema pe care aş aduce-o în atenţie este că la domeniile care ţin de hightech şi medium hightech, la hightech industria farma, biotehnologie, aerospaţiale, ponderea în VAB a rămas modestă şi relativ neschimbată în ultimii 20 de ani, undeva pe la 6% - 7%.
· În ceea ce priveşte ce finanţează băncile pentru a sprijini această schimbare structurală a economiei, vedem că aproape 85% dacă nu mai mult din portofoliul băncilor este format din firme care provin din domeniile care generează valoare adăugată mai scăzută, lowtech, medium low tech.
· Undeva 10% reprezintă în portofoliul băncilor companiile care pot genera valoarea adăugată mai mare. IT-ul are o pondere foarte mare şi în creştere în VAB-ul ţării, dar în portofoliul băncilor este modest, avem cam 1,5 mld. lei credite date firmelor din din IT, asta înseamnă undeva la 1% din portofoliul bancar.
· De altfel, când ne uităm şi la rata creditelor neperformante generate de firmele din IT pe care am dori să le vedem mai prezente în bilanţul bănci, vedem că această rată de neperformanţă este mai mare decât media. Dacă media este undeva de sub 4%, adică rata creditelor neperformante pentru firme, cele din IT au o neperformanţă de 5,5% - 6%. Este în scădere, dar este semnificativ mai mare. De asta spun cred că nu doar băncile trebuie să revadă în ce măsură pachetul de servicii s-ar putea plia mai bine către aceste firme din domeniile high-tech, dar şi firmele însele ar trebui să facă eforturi ca să-şi ţină bilanţul în ordine.
