România va avea o nouă lege a semnăturii electronice, care modifică un act normativ adoptat în “epoca” Adrian Năstase, respectiv în urmă cu 23 de ani, în 2001, odată cu adoptarea unui nou act normativ de către Camera Deputaţilor, care a fost cameră decizională în procesul legislativ. Adoptarea proiectului de lege a fost salutată cu satisfacţie de Asociaţia patronală a companiilor de software şi servicii (ANIS), dar şi de Sabin Sărmaş, unul dintre iniţiatorii proiectului, care anterior a fost preşedinte al Comisiei de IT din Camera Deputaţilor.
“La mai bine de 10 ani de la adoptarea de către Uniunea Europeană a Regulamentului European 910/2014 care reglementează “identificarea electronică si serviciile de încredere pentru tranzacţiile electronice”, România legiferează utilizarea acesteia pe scară largă, după ce Camera Deputaţilor, cameră decizională, a adoptat astăzi Legea privind utilizarea şi prestarea serviciilor de încredere, cunoscută în mod popular ca semnătura electronică. Astfel, cetăţenii români şi companiile vor avea acces mai facil la servicii şi produse digitale, atât în interacţiunea cu instituţiile statului, cât şi în mediul privat”, a transmis ANIS printr-un comunicat de presă.
„Rezultatul final al votului, faptul că cetăţenii români şi companiile vor putea utiliza semnătura electronică în orice situaţie, fie în relaţie cu statul român, fie pentru relaţiile comerciale private, este crucial pentru dezvoltarea României. Dar modalitatea în care am ajuns aici, la 10 ani de la adoptarea legislaţiei europene şi după intense eforturi depuse de noi şi de celelalte organizaţii patronale pentru adaptarea legislaţiei locale, efort ce durează mai bine de 7 ani, demonstrează faptul că avem încă un aparat de stat deloc agil şi ne exprimăm speranţa că, la următoarele reforme legislative de care România va mai avea nevoie pentru a face definitiv pasul către o Românie modernă, digitală şi sigură, vom fi mai rapizi. Salutăm încă o dată votul, după un efort susţinut de-a lungul mai multor ani, pentru că este o încununare a eforturilor societăţii civile şi organizaţiilor patronale în dialogul cu Guvernul României”, conform unei declaraţii a preşedintelui ANIS Edward Creţescu, inclusă în comunicatul de presă.
Pe reţeaua socială de business LinkedIN Creţescu a oferit detalii suplimentare, susţinând că actul normativ ajută şi la depăşirea “refuzului cultural” al acceptării regulamentului european privind semnătura electronică în sectorul public.
“După 7 ani de muncă, începuţi în 2017 la Comisia de IT din Parlament, România are în final o lege nouă de semnătură electronică, care va înlocui Legea 455/2001. Prima întrebare care totdeauna apare când vorbeşti despre subiectul ăsta este: „Bine, bine, dar cu ce îmi schimbă viaţa, că tot la ghişeu mă duc?”. Nu, ideea este să nu te mai duci la ghişeu de acum încolo.
Diferenţele dintre legile existente, vechi de 23 de ani şi bazate pe o directivă europeană din 1999, împreună cu refuzul cultural de a accepta regulamentul european, au dus la necesitatea unei noi legi. În primul rând, acum avem toate cele 3 tipuri de semnături aşa cum sunt ele puse în EIDAS. Înainte aveam semnătura simplă, calificată şi extinsă, extinsă care nu mai există de 15 ani din punct de vedere tehnic, dar ea încă avea efect legal! Acum putem folosi cele 3 tipuri de semnături - simplă, avansată şi calificată - într-un mod transparent, cu un cadru legislativ clar, şi menţionez aici, un cadru legislativ naţional clar.
Ştiu că avem Regulament European, direct aplicabil, dar vorbind aici din experienţă proprie, care este negativă de cele mai multe ori, este necesară o legislaţie naţională pentru toţi juriştii, judecătorii, funcţionarii publici. Asta am încercat să facem cu această lege, să avem un cadru clar.
Salut toţi colegii din ANIS România şi Confederaţia Patronală Concordia cu care am lucrat, mulţumirile publice către Sabin Sărmaş şi echipa lui, împreună cu echipele de la Ministerul Afacerilor Interne România, Autoritatea pentru Digitalizarea României şi Bogdan Ivan de la Ministerul Cercetării, Inovării & Digitalizării. Nu exagerez când spun că peste 100 de oameni au lucrat de-a lungul timpului la acest proiect legislativ, a fost unul dintre cele mai bune exerciţii democratice făcute în Parlament în ultimii ani, şi acest detaliu a fost comentat în repetate rânduri de către membrii Camerei Deputaţilor.
265 voturi pentru adoptare, astăzi, 18 iunie 2024.
O veste excelentă pentru #Romania”, a scris Creţescu pe LinkedIN.
Şi Sabin Sărmaş s-a declarat entuziasmat de adoptarea proiectului, tot pe LinkedIN. “De ce nu putem simplu, de ce nu putem ca pe DocuSign, de ce trebuie token, de ce costă atât, de ce drumuri de făcut pentru o treabă care e online în final?
Nu va mai fi cazul, totul se schimbă odată cu Legea semnăturii electronice, aşa cum a fost adoptată astăzi în Parlament. Avem probabil cea mai curajoasă lege din Europa, pentru oameni, pentru companii, pentru instituţii. Tot ceea ce astăzi e o frână în drumul spre digital, simplu, fără stres, dispare. Unii spun că vine cu riscuri, eu spun că sunt oportunităţi.
Mulţumesc tuturor celor care au pus umărul la această lege pe care ne chinuim să o adoptăm de 10 ani. A fost unul dintre cele mai complicate procese pe care le-am condus în Parlament, dar cu ocazia asta am bifat încă o mare promisiune făcută în campanie, alături de legea interoperabilităţii.
Să o vedem promulgată şi spor la digitalizat; acum nu mai sunt scuze, cel puţin în privinţa legislaţiei pentru semnătura electronică”.
Andrei Nicoară, expert în e-guvernare, şi singura persoană care a înaintat o opinie despre proiect în perioada în care acesta era în consultare publică la Senat în anul 2023, critică noul act normativ.
Nicoară face referire la valoarea juridică a documentului cu semnătură simplă din actul normativ, şi îşi începe mesajul publicat pe reţeaua LinkedIN cu citarea articolului relevant din lege.
“(9) Documentul electronic semnat cu semnătură electronică simplă produce aceleaşi efecte juridice ca un înscris semnat cu o semnătură olografă, în oricare dintre următoarele cazuri:
b) înscrisul semnat cu o semnătură electronică simplă este recunoscut de cel căruia îi este opus, recunoaşterea putând să rezulte şi din faptul neechivoc al executării în tot sau în parte, de către cel care contestă semnătura electronică simplă, a obligaţiilor care s-au născut din înscrisul în formă electronică”.
El susţine că această abordare implică mai multe riscuri: “Această corelare cu executarea ulterioară a obligaţiilor există deja, ca practică, pentru documentele olografe. Confederatia Patronala Concordia care a promovat acest articol precum şi cei care l-au acceptat însă nu văd o diferenţă esenţială:
Un document letric, prin natura lui, are mijloace de prevenire a alterării conţinutului: dimensiunea hârtiei este limitată, textul are o structură naturală care evidenţiază adăugiri ulterioare, existe mijloace ştiinţifice care diferenţiază cerneli, elemente grafologice, etc.
Această lege se aplică şi fişierelor TXT editate în Notepad. Semnătura simplă este practic scrierea numelui în text.
Nu există garanţia unor mijloace de a dovedi că un astfel de fişier nu a fost editat ulterior sau să-l legi cu un context care implică presupusul semnatar.
Totuşi această lege practic împiedică „semnatarul” să conteste documentul – un drept pe care îl are întotdeauna în cazul semnăturii olografe – şi obligă judecătorul să accepte conţinutul doar pentru că o mică parte a fost executată.
În dezbaterile parlamentare eu am dat următorul exemplu:
Una este să scrie: „preţul este de 100 lei”, alta să scrie „preţul este de 1000 lei compus din 100 lei avans şi 20 rate lunare”. Oricare dintre aceste 2 variante este acceptată de judecător dacă există o plată de 100 lei. Pe hârtie adăugarea menţiunii despre rate, ulterior, ar fi recognoscibilă – într-un fişier TXT, Nu!
Propunerea mea a fost ca semnătura simplă să impună o marcă temporală – un mijloc tehnic care blochează alterarea fişierului.
Franţa a înţeles că documentele electronice sunt exemplare -copii- ale unui original care ulterior a navigat, în copii succesive, prin sisteme informatice.
Art.1379 stabileşte că:
* Documentul prezentat trebuie să aibă integritatea garantată (ce am propus eu cu marca temporală ca soluţie tehnică)
* Este la latitudinea judecătorului francez să accepte documentul în funcţie de context.
Noi ne-am aruncat fără să înţelegem şi impunem cetăţenilor o conduită de reducere a acestui risc care depăşeşte capacitatea de execuţie a 99% din populaţie”.
