Pentru a imbunatati productivitatea, conducerea grupului german Continental a decis renuntarea la un numar de numai 320 de angajati, dar decizia a atras critici foarte dure din partea sindicatelor.
Directorul executiv al Continental, Manfred Wennemer, producatorul german de componente auto si anvelope, a decis recent sa inchida o mica fabrica din apropierea sediului sau central de la Hanovra, de la Stocken. Aceasta decizie a avut un efect mult mai mare decat si-a putut el imagina, cu toate ca numarul angajatilor disponibilizati era de numai 320. El a fost acuzat ca submineaza intelegerile extrem de flexibile in privinta salariilor si a conditiilor de lucru care sunt negociate discret intre angajatori si angajati, informeaza Financial Times.
Wennemer spune ca nu din cauza faptului ca nu simte nici o responsabilitate fata de angajati a luat o astfel de decizie: "Noi ca manageri le spunem angajatilor ca facem tot posibilul pentru a le proteja slujbele, dar nu le putem garanta. Clientii nostri nu ne dau garantii de cumparare a produselor, asa ca nici noi nu putem sa le garantam slujbele angajatilor".
Propunerea de inchidere a facilitatii din Stocken a declansat un val de neliniste pentru toate partile in ceea ce priveste flexibilitatea muncii, atat de greu castigata. Compania a inceput sa reduca, in mod agresiv, costurile si sa-si mute locatiile de productie din zonele scumpe. A fost una dintre companiile cele mai profitabile pentru actionari, cu un pret al actiunilor care a crescut de 7 ori in ultimii 3 ani. Inchiderea facilitatii din Stocken, care folosea doar 320 din cei 80.000 de muncitori ai Continental, parea doar un alt pas in aceasta directie. Dar a venit la doar 6 luni dupa ce Continental a semnat un acord de munca la fabrica respectiva, pentru a ajuta la reducerea costurilor cu mana de lucru.
Aceste intelegeri au fost considerate "o revolutie ascunsa" in Germania pentru ca permit companiilor sa beneficieze de o mai mare flexibilitate privind standardele de munca, mai mare decat cea pe care politicienii si sindicatele sunt dispuse sa o accepte in mod normal.
Wennemer a fost prins in mijlocul unei dileme intre competitivitatea internationala si resposabilitatea fata de comunitatea locala.
Situatia de la Stocken s-a rezolvat insa cu succes, pentru ca fabrica va fi inchisa la sfarsitul lui 2007 in urma unui compromis. Dar a atras multe critici din toata tara, pentru ca in Germania orice conferinta de presa include intrebari despre nivelul somajului. Wennemer considera ca slabiciunea de care a dat dovada compania ar putea sa conduca la probleme mult mai mari in strainatate, si ca ar fi necesar sa se actioneze din vreme pentru a evita problemele viitoare.
Directorul Continental este de parere ca doua principii sunt in joc.
Primul este ca o companie cum este Continental are multi stake-holderi, de la muncitori si clienti pana la investitori, si nici unuia nu trebuie sa-i fie acordata o importanta mai mare decat altuia. Si al doilea este si mai simplu: "Trebuie sa ne concentram pe costuri, costuri, costuri".
Pentru unii, cele doua principii par sa fie in conflict, mai ales ca profitabilitatea Continental este foarte ridicata. Chiar si uzina Stocken produce bani, potrivit sindicatelor, cu toate ca cei din conducerea Continental neaga acest lucru, sustinand ca aceasta primeste subventii incrucisate de la facilitatile din strainatate.
Sindicatele merg mai departe si sustin ca Wennemer a pus in pericol viitorul intelegerilor flexibile de pe piata muncii. Peter Wind, oficial al sindicatului IG BCE, care a semnat multe asemenea intelegeri cu gigantul producator de componente auto si anvelope, a spus inainte de ajungerea la compromis ca "daca se permite ca acesta sa fie un exemplu, cooperarea dintre muncitorii germani si companii nu va mai fi posibila. Va insemna ca modul german de a face afaceri a fost incalcat ireversibil".
Wennemer nu este de acord cu acest lucru. El a spus in legatura cu intelegerile flexibile: "Avem mai mult de 20 de exemple in care asemenea intelegeri au functionat si doar una care nu a functionat si nu putem discredita intregul sistem datorita acestui lucru". Directorul Continental a continuat spunand ca argumentele muncitorilor, care spun ca nu doar 320 de slujbe sunt in pericol, au fost nerezonabile si emotive. "Nu te poti lupta contra unor astfel de argumente. Dar pe de alta parte trebuie sa faci ceea ce este mai bine."
El sustine ca responsabilitatea unui director executiv este sa asigure viitorul companiei. "Sarcina noastra este sa privim in viitor. Avem multe exemple, in industria germana, de probleme asupra carora s-a actionat tarziu iar unele dintre companii chiar au intrat in faliment."
Argumentul este acelasi, chiar daca tactica este diferita, si pentru producatorul de automobile Volkswagen. In ciuda unui profit operational de 2,8 mld. euro anul trecut, Volkswagen intentioneaza sa reduca aproximativ 20.000 de locuri de munca intr-o incercare de a limita problemele pe care le are compania: productivitate scazuta, costuri salariale mari si o supracapacitate de productie.
Managementul VW ar putea dori sa poata spune ca si Wennemer: " Suntem mult mai puternici astazi decat acum 10 ani si acest lucru se datoreaza acestei strategii".
Strategia a fost conceputa de catre predecesorul lui Wennemer, Hubertus von Gr?nberg, care este acum presedintele consiliului de supraveghere de la Continental. Unul dintre directorii companiei declara ca "Gr?nberg este unul dintre cei cu viziune pe termen lung, in timp ce Wennemer se axeaza mai mult pe costuri".
O parte a strategiei lui von Gr?nberg a fost ramanerea la productia de masa, chiar daca productia trebuia mutata in afara tarii. Wennemer a sustinut in totalitate aceasta idee spunand ca "daca industria este prezentata ca un triunghi in care productia de masa este baza si produsele de lux varful, Germania nu va avea nici un viitor daca se concentreaza pe cei 5% din varf".
"Consider ca Germania necesita volumele productiei de masa. Nu putem sa ne situam doar in varful triunghiului." El considera ca Germania ar trebui sa-si pastreze produsele de baza ale industriei si sa reziste tentatiei de a deveni o economie de servicii. "Avem nevoie de industrie. Avem nevoie de aceste locuri de munca. Nu putem sa vindem toti hamburgeri."
Hakan Samuelson, CEO al MAN, care trece, de asemenea, printr-un proces de restructurare, este de acord: "Germania nu poate fi doar BMW si Porsche".
Wennemer sustine ca trebuie sa faca ceea ce este mai bine pentru angajatii sai, pe ansamblul intregii companii: "Avem 80.000 de muncitori in intreaga lume si sunt responsabil pentru fiecare dintre ei. Am o problema in Germania pentru ca vreau sa reduc numarul locurilor de munca cu 320, dar eu trebuie sa ma gandesc la toti cei 80.000 de angajati".
El sustine ca daca o companie vrea sa atraga cei mai buni specialisti din lume, nu trebuie sa favorizeze o locatie pentru o alta, chiar daca aceasta este in tara de origine a companiei. Aceste declaratii au fost date cu o privire aruncata spre facilitatile din SUA unde pierderile Continental sunt mult mai mari decat in Germania.
Slabiciunea aratata in Germania poate conduce la probleme si mai mari in alte zone ale lumii, se tem oficialii companiei.
Ideea de responsabilitate pentru directorul Continental poate fi rezumata prin cuvintele sale: "Daca nu facem nimic, daca nu schimbam nimic, atunci lucrurile vor deveni grave pentru toti angajatii nostri. Trebuie sa ne miscam incontinuu. Trebuie sa economisim. Daca nu facem nimic in doi ani si jumatate, vom intra in faliment".
